AURORA LIICEANU (Ph. D - Institutul National de Criminologie) de vorba cu Eugen Dumbrava
http://www.hr-romania.ro/index.php?m=3&u=66&a=1158
Eugen Dumbrava - Cum este perceput limbajul de lemn de catre angajatori?
Aurora Liiceanu - In general, un limbaj de lemn are o dimensiune pozitiva si una negativa, daca pot sa spun asa. De pilda, in lumea academica exista un anumit tip de limbaj pe care nu-l poti evita, care nu se poate schimba si care devine ca un fel de dictionar de lucru, reprezinta o terminologie standard.
De altfel, in lucrarile stiintifice, in articole, nu se folosesc mai mult de vreo 15 verbe. N-ai cum sa spui: a infirma, a confirma, a demonstra, a efectua, in alt mod, prin urmare verbele nu se pot schimba. Intr-un fel este un limbaj care nu poate fi imbogatit, nu poate fi inflorit, dar in acelasi timp acest limbaj da o oarecare rigoare continutului, fiind un suport necesar si bun. Astazi se spune ca exista un limbaj de lemn al Uniunii Europene, exista anumite cuvinte care se repeta, anumite formule la recomandari, care sint inerente unui anumit mod de a se exprima si care, bineinteles ca trebuie asimilat de catre toti participantii si utilizat ca atare.
Chiar daca exista mai multe tipuri de formulare a CV-urilor utilizate acum, totusi noi nu avem traditie nici in recrutare, nici in ceea ce se cheama comunicare scrisa, noi sintem un popor cu oralitate si vedeti foarte bine cit de greu patrunde informatia publica in cimpul de interes personal al romanului mediu.
Din aceasta perspectiva au aparut pe piata carti despre recrutare, despre management, despre marketing, despre tehnica interviului, toate in general pe sistemul retetar: trebuie sa faci asa, daca vrei sa devii asa. Fara indoiala ca exista niste legi peste care nu poti trece, de pilda: indiferent in ce maniera iti scrii CV-ul, nimeni nu accepta ca sa primeasca un CV scris de mina. Desi as putea sa spun ca nu e ceva negativ in aceasta privinta, intrucit fiind scris de mina iti da o oarecare informatie despre nivelul de cultura, poate despre exercitiul scriiturii, dar acum intrucit aproape toata lumea scrie indescifrabil, CV-ul se editeaza in format de tipar pentru a usura foarte mult sarcina celui ce recruteaza. Unii angajatori cer o scrisoare de intentie scrisa de m??na.
ED - Care sint sursele limbajului de lemn ?
AL - Exista intre oameni diferente in functie de nivelul de experienta in redactarea CV-ului, intrucit unii au avut pe cineva care le-a aratat cum se scrie un CV la francezi, la americani sau la cei care sint anglofoni.
Un alt reper ar fi acela al motivului pentru care faci un CV. In ce ma priveste, CV-ul meu este pe tipic academic si atunci sigur ca are anumite capitole specifice cum ar fi: lista de lucrari care apar la sfirsit, in alte CV-uri aceasta nu exista. Pentru a fi - de pilda - consultant intr-un proiect anume, din CV-ul meu au fost taiate cu forfecuta anumite lucruri care nu interesau, raminind cele care confirmau mai mult prestigiul social, gradul de participare la diferite proiecte etc.; au ramas de asemenea referintele la activitatea de consultanta, cele care permiteau sa se vada mai mult recunosterea sociala a expertizei pe care o aveam si nu doar recunoasterea intr-un mediu inchis, cum ar fi cel academic.
Un coleg al meu din America mi-a trimis un CV foarte consistent, iar el avea scris sus 'VITA', nu CV, ci simplu 'Vita'. Nu stiu daca la ei la facultate in Iowa se poarta asa sau nu, dar l-am pastrat pentru ca este un model. Informatia despre cum sa scrii CV-ul se ia de obicei in cadrul unei comunitati inchise de la unul la altul sau prin ceea ce numim noi prietenie sau rudenie: o verisoara care stie mi-l scrie si il face la fel cu al ei.
De aceea exista foarte mari greseli in continuturile CV-urilor, in sensul ca se confunda atributiile cu competentele. De exemplu: cind cineva iti spune ca 'nu-i de competenta mea', ar trebui sa plece de acolo pentru ca nu e competent, el ar trebui sa spuna: nu intra in atributiile mele; pe de alta parte a aparut modelul cistigarii intr-o masura mai mare a aprobarii celui ce filtreaza CV-ul, prin prezentarea fotografiei color sau alb- negru.
In lumea academica nu se scrie despre hobby-uri pentru ca acestea tin de identitatea ta privata, pe cind in lumea comerciala a reprezentantilor medicali, a moderatorilor, apar informatii care sint strict private si unde gradul de inflorire este foarte mare, pentru ca nimeni nu poate controla daca iti plac pestii sau daca iti place sa cultivi in gradina. In plus aceste detalii ar aduce informatie despre individ, prin urmare nerelevanta pentru profesie.
ED - Ce motive ii determina pe candidati sa apeleaze la limbajul de lemn?
AL - Cum companiile au in ethosul si in codul lor de comportare activitati de grup sau iesiri din Bucuresti, poate ca unii isi imagineaza ca informatii de tipul: imi plac calatoriile sau imi place sa citesc sau imi place sa-mi petrec timpul intr-un anume fel, constituie indicii despre cum imi petrec eu timpul, care devine un timp liber in mediul public, institutionalizat si nu privat.
Am citit undeva ca 80% dintr-un CV este fals, este minciuna si m-am gindit adesea de ce? Este clar ca CV-ul, are o parte controlabila si una necontrolabila (cea subiectiva, astfel incit sinceritatea sau onestitatea sint greu de verificat), acest lucru se datoreste faptului ca omul isi doreste o pozitie, un post bun. Conform unui principiu psihologic care se numeste dezirabilitate sociala, nimeni, nici o persoana sau individ normal nu doreste cu buna stiinta sa faca o impresie proasta, decit daca are o strategie anume. De obicei acest lucru nu se intimpla.
Aceasta dezirabilitate sociala este o strategie cu componente intentionale si neintentionale. Putem sa ne inflorim personalitatea sau sa ne cosmetizam imaginea noastra, dar o putem face si fara intentie, exact cum se intimpla in acest principiu.
Partea controlabila e cea care tine de actele ce probeaza referintele - desi si acestea pot fi uneori false - dar oricum exista o posibilitate de control. Ce nu se controleaza sint competentele, care pot fi exagerate. De multe ori se intimpla in descrierea activitatilor - acest lucru este o informatie aditionala nenecesara, pentru ca se confunda responsabilitatile sau atributiile si continutul muncii. Daca eu spun ca organizez o conferinta de presa, nu pot sa detaliez acest obiectiv sau aceasta activitate cu pasii sau activitatile care sint incluse (de exemplu: contacte cu ziaristii - e normal ca nu se poate face fara acestia), deoarece astfel CV-ul meu devine mai umflat. Este, ??nsa, mai impresiv.
Exista probabil un circuit neorganizat prin care se comunica prin ghicire cam ce intentie are angajatorul. Exemplu: se stie ca munca in echipa este un 'must' de care nu poti trece si care e cautat de catre angajatori macar formal, daca nu si in mod real, apoi capacitatea de a raspunde cu tot timpul tau liber, de a fi la dispozitia institutiei, deci nevizind un program normat, este codata ca disponibilitate de deplasare, mobilitate si de obicei revine ca hobby, placerea de a calatori. De aici se deduce ca o calatorie profesionala este traita si cu placere de candidat.
ED - Exista surse si in cultura organizationala ce favorizeaza perpetuarea limbajul de lemn?
AL - In societatea noastra ramine de raspuns unei probleme fundamentale de pe piata muncii: cum se face job description-ul? La bugetari, se pare, a ramas o formula finala care anuleaza orice libertate a angajatului de a refuza lucruri care nu intra in job description-ul lui si anume: 'a se raspunde la orice sarcina in interesul intreprinderii', acesta este un lucru care seamana cu urmatoarea formulare: daca te intreaba cineva: 'spune-mi o dorinta' si daca eu raspund cu: 'imi doresc ca sa mi se indeplineasca toate dorintele', atunci eu am acoperit aproape totul si nimic (specific), in consecinta eu devin vindut ca sclav institutiei.
ED - Care este locul atributelor pozitive intr-un CV?
AL - Le-as zice epitete mai pe intelesul tuturor, asa numitele atribute pozitive, care intra intr-un profil psihologic al candidatului, al persoanei dorite de angajator. Se lucreaza mult in planurile imaginare, virtuale, de exemplu: trebuie neaparat sa spui dinamic, intreprinzator, plin de energie, entuziast - cuvinte gasite cu foarte mare frecventa in CV-uri; mai gasesti: bun organizator, integrat in echipa, lucrul in echipa si constiincios, nimeni nu angajeaza un om care nu e constiincios, serios, deci pina la urma ar fi cam pina la 10 atribute pozitive, indiferent de scopurile angajatorului sau de tipul jobului.
ED - Cum percep angajatorii limbajul de lemn al CV-urilor?
AL - Angajatorii nu dau foarte multa importanta sau credibilitate acestei avalanse de termeni care vizeaza activismul si 'committment-ul', esti 'commited', esti 'involved', aceasta exprima faptul ca tu nu esti un angajat pasiv care lasi institutia sa mearga intr-o directie sau alta, ci tu pui umarul la aceasta caruta, care se cheama institutie, organizatie, minister, cadrul social care reprezinta locul de munca unde esti angajat.
Am constatat ca CV-ul este ceva necesar dar nu suficient. Adica este exact ca si corelatia intre inteligenta si creativitate, conteaza foarte mult prezenta fizica, prin urmare as pune mai mult accentul pe interviu si pe un interviu bine stapinit de cel ce angajeaza. CV-ul are si el mai multe filtre: de exemplu primul e urmatorul: tot ce e scris de mina se arunca la gunoi. Culmea, tipic romanesc e faptul ca individul vine cu CV dar nu respecta cerintele postului: ori e mai mare ca virsta, ori n-a terminat facultatea, ori a terminat-o, ori nu e din Bucuresti, mergind in genaral pe principiul ca 'cine stie', in genul asta se poate spune ca principul 'incercarea moarte n-are', exista.
Eu cred ca CV-ul a ajuns in sine un lucru formal si greutatea cade pe interviu, mai precis pe o subiectivitate legata de lucruri neverbalizabile, contextuale, daca nu este facut de specialisti.
ED - Putem vorbi de anumite sectiuni ale CV-ului ca fiind mai afectate?
AL - As sesiza ca exista un limbaj de lemn pe care trebuie sa-l foloseasca in CV candidatii; ei nu pot sa-si permita o libertate foarte mare, sa fie atipici, sa fie spontani, sa iasa din rinduri si atunci ei copiaza aceste atribute unii de la altii.
In acelasi timp ei sesizeaza exprimarea personalitatii in cuvinte, CV-ul are o oarecare rigoare - sa ne amintim ca in trecut CV-ul era o forma riguroasa si disciplinata de a face o autobiografie. Era descriptiva ca o compunere, in care se vedea cit este de neeficient prin faptul ca persoana care citea continutul CV-ului, sublinia cu rosu anumite lucruri, deci practic restul nu interesa, sau era pe planul doi. Se sublinia ce facultate a terminat, unde sta, etc, practic CV-ul vine azi sa faca riguros o realitate care este descriptiva, narativa, iar la sfirsit unii scriu si astazi referinte, de care nu se tine foarte mult cont, pentru ca in acest context al limbajului de lemn si referintele la rindul lor sint masluite.
Nimeni nu se duce sa-si ia o referinta de la cineva de la care ar putea sa-l incondeieze sau ar avea ceva rezerve. Aici este o alta problema: mi se intimpla la recomandari de pilda, studentii, sa fie foarte mirati si neplacut impresionati cind le spun ca le dau plicul si cu iscalitura pe margine. Pentru ca - fiind ca la votul secret - ei se gindesc ca nu au controlul asupra situatiei, iar eu pot foarte bine sa redactez o recomandare cu rezervele respective. Nu vad de ce ar trebui sa negociez cu ei ce sa scriu eu in recomandare, sigur ca asteptarile lor sint pozitive, maxime si aceasta este de fapt problema.
In ce priveste insemnatatea educatiei, peste tot este 'education' care inseamna formatie, ori candidatii spun 'scoala' si dupa aceea 'formatie', iar la formatie pun workshop-uri sau daca au participat la o alta modalitate de formare o pun pe aceea - sigur ca acestea au un caracter formativ, dar educatia formala este separata si se pune in primul rind. Apoi mai exista un lucru care nu se face: in toate CV-urile de factura anglofona se incepe din prezent catre trecut si nu invers, am vazut ca foarte multi candidati nu respecta acest lucru, se incepe cu trecutul si se ajunge la prezent.
La capitolul limbi straine exista de asemenea (nu stiu de ce nu s-au imprumutat modelele externe, poate ca n-au fost la burse, sau nu-l cunosc) modelul: scris, citit, vorbit si la fiecare din acestea sa existe o referinta privind cum se apreciaza abilitatile respective: slab, mediu, avansat sau elevat, nativ, etc. Fara aceste precizari nu poti sa stii care dintre aceste trei componente ale cunoasterii unei limbi este vizata.
ED - Puteti exemplifica tipuri de expresii considerate ca apartinind limbajului de lemn?
AL - Cele mai frecvente aparitii ar fi : 'disponibilitate de deplasare', 'entuziasm' apare iarasi la toti candidatii, abilitati de comunicare' - nu scrie ce fel de comunicare (verbala/ nonverbala). Vorbeam de anumite confuzii: se confunda abilitatile cu cunostintele, pentru ca de obicei se spune 'abilitati' si 'cunostinte' sau e o formula 'abilitati de conducere' si 'lucru in echipa', aproape toti candidatii scriu 'calatorii', eu n-am vazut pe cineva sa nu scrie calatorii si 'lectura', 'internet, 'dinamic', 'intreprinzator', 'perseverent'.
Unii candidati folosesc in loc de 'abilitati in comunicare' 'abilitati in relatiile interpersonale', neintelegind ca de fapt comunicarea este comunicare si relationarea presupune altceva, fapt ce demonstreaza ca exista foarte putina cultura sociala, in sensul ca referinta la competenta interpersonala o include si pe cea de comunicare, probabil ca aici se incurca diferentierea intre competente si atributii. Se mai face o greseala generala daca ati observat in ceea ce priveste motivatia:
Motivatia este confundata cu temperamentul si se spune de exemplu: entuziasm, dinamism, ca si cind referirea la aceste notiuni ar putea insemna ca esti foarte motivat, ca esti tot timpul activ, pentru ca ai o motivatie, ori astea sint mai degraba din perspectiva psihologica mai aproape de dispozitiile temperamentale, decit de motivatie.
Alte exemple de termeni uzati in spiritul limbajului de lemn: 'spirit organizatoric si de echipa', 'rezistenta la efort intelectual' (nu vad de ce s-ar folosi pentru ca sarcinile nu sint intelectuale neaparat), responsabilitate, adaptabilitate rapida (acestea le pune la abilitati personale - evident ca nu sint abilitati, sint trasaturi de personalitate si se confunda). Mai exista o problema: aceea a scrisorii de intentie, care dintr-o anumita perspectiva e un fel de relicva narativa a vechii autobiografii - mai precis a unor parti din aceasta .
ED - Cum sint tratate aceste CV-uri?
AL - In general majoritatea angajatorilor considera ca un candidat bine informat este cel care face un CV complet, confirmindu-se ca a mai avut aeasta experienta in trecut, deci a mai vazut si alte CV-uri, s-a informat, in general acest tip de candidat nu face o impresie proasta.
Pentru angajator nu e de mare folos, pentru ca el trebuie sa depisteze intr-un CV daca acel candidat are o rigoare mentala sau nu. Nu se folosesc in CV-uri referintele la elementul timp, adica simplul fapt ca esti 'bine organizat' nu spune nimic despre timp (ex: pot sa am sosete, maiouri, care sa fie perfect organizate, dar imi ia 15 ore ca sa fac ordine intr-un raft). Prin urmare elementul timp, de planning al timpului, care e legat de organizare, nu apare in nici un fel de CV, ceea ce ma face sa cred ca tine si de faptul ca asa cum se spune, romanii nu au presiunea timpului, deci si un prost raport cu timpul.
ED - Ce ati recomanda angajatorilor pentru a le face fezabila munca?
AL - Ca sa le usureze foarte mult treaba as merge pe sistemul CV-ului structurat pe sectiuni, pentru ca este un exercitiu de rigoare si pentru cel in cauza, il formezi chiar daca nu il angajezi, lasi pe el o amprenta, simplifici munca altuia cu care va avea de a face.
ED - Candidatilor ce le recomandati?
AL - Recrutarea este un lucru fascinant, nimeni nu poate sa spuna ca ai facut o recrutare perfecta, lucrul asta nu trebuie reprosat nimanui, dar pentru ca nu poti sa ai o informatie totala despre individ nu poti sa stii sigur daca este potrivit sau nu.
Am constat ca angajatorul nu angajeaza persoanele pe care ai crede tu ce le va angaja, in general angajatorii angajeaza persoane cu dependenta de grup, nu cu foarte mare initiativa, persoane care pot cadea intr-o rutina eficienta - si care nu ameninta pozitii in firma, stabilitatea si cultura acesteia, ethosul firmei.
Este bine de stiut ca a aparut de exemplu, negocierea la telefon, a inceput sa se rafineze productia de carti din aceasta zona, se vorbeste de recrutari sau de examene in care sint prezente atit partea cu argumente pro cit si cea cu agumente contra.
Am observat cu bucurie ca exista situatii in care li se spune candidatilor ca sint supra-specializati, nu e bine sa angajezi un om din acesta pentru ca el va lucra de nevoie, dar va fi extrem de frustrat.
Tot din perspectiva candidatului, cred ca as incerca sa codific intr-un fel nevoile celui care angajeaza, sa stiu foarte clar ceea ce este specific, as incerca sa ma lamuresc pentru ca de pilda limba engleza trebuie inteleasa intr-un fel adecvat in raport cu semnificatiile din limba romana. In limba romana nu avem: 'goal', 'objective', 'purpose', etc., avem in schimb 'obiectiv' care este importat si 'scop', nuantele acestea au un continut ce trebuie inteles si nu compromis, altfel il poti deruta pe cel caruia ii dai informatia. As merge pe formula aceea in care exista o fisa ce continea anumite trasaturi, iar cind te recomanda cineva tu trebuie sa le bifezi (in cazul in care cunosti pe cineva de 3 ani poti sa-ti dai cu parerea).
Niciodata nu am vazut 'finalizarea' unei activitati ca fiind esentiala pentru evaluarea in recrutare. Este un lucru foarte important de stiut, pentru ca sint oameni intotdeauna ocupati care nu termina niciodata nimic, ori pentru anumite domenii de activitate este foarte important sa ai si confirmarea finalizarii ei.
Sint anumite lucruri care se incurca din perspectiva terminologiei utilizate, intre abilitati si cunostinte. Nu apar in CV nici referintele la stilul de lucru (exista bancuri despre cv si valorile prezente pe piata muncii, cum ar fi de pilda: "care e problema ca nu faci nimic? este ca nu stii niciodata cind ai de terminat "), este un domeniu care nu e pus la punct si atunci cind e perfect riguros totul intr-un limbaj de lemn, in care se stabileste un vocabular necesar care sa prinda calitatile trasaturile, chiar si atunci nu este suficient, esential este sa prinzi informatia in categorii si sa te exprimi asa cum vrea sa auda angajatorul, sa te exprimi pe tine, sa dai referinte despre tine in limbajul lui nu al tau.
ED - Aveti pentru final o remarca?
AL - Ne miscam pe un teren al virtualitatii si al reprezentarilor noastre mentale care tinde sa antreneze si un subiectivism specific. Nu poti sa te pronunti cu certitudine in privinta impactului limbajului de lemn, citeodata firma de recrutare sau angajatorul apreciaza limbajul de lemn, alteori se multumeste sa constate ca se aseamna cu un alt CV; nu cred ca din nevoia de simplificare angajatorii cauta sa-si puna probleme dincolo de limbajul de lemn, e doar un semnal pe care vrem sa-l tragem pietei de recrutare.
Limbajul de lemn al CV-urilor
- No comments yet.
