»
S
I
D
E
B
A
R
«
Ai trecut si tu pe-aici...
May 31st, 2006 by andras
Semneaza pentru Bucuresti!
May 30th, 2006 by andras
Semneaza la http://www.petitiononline.com/VideaNU un document pentru autoritatile care pot respecta Bucurestiul si bucurestenii

Presedintia Romaniei
Parlamentului Romaniei
Guvernului Romaniei
Ministerul Culturii si Cultelor
Primaria Municipiului Bucuresti
Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti

Edilii de azi ai Bucurestiului incearca sa continue opera dictatorului Nicolae Ceausescu, care prin cunoscutul plan de "sistematizare" a orasului a adus pe lume monstruoasa "Casa a Poporului". Ca si in"epoca de aur" a dictaturii comuniste, astazi ascunderea bisericilor in spatele unor monstri de beton si sticla se reproduce dupa acelasi tipar.

Actualul Primar General al Capitalei, Adriean Videanu, vrea sa repete experienta nefericita a Bisericii Armenesti a carei structura de rezistenta a fost afectata recent de construirea unui bloc imens de birouri in imediata sa vecinatate. Tot astfel se intentioneaza construirea a doua blocuri inalte de 30 de metri in Piata Revolutiei, constructii care vor acoperi Ateneul Roman, Palatul Regal, Biserica Kretulescu si Biblioteca Universitara. Pe langa distrugerea unui spatiu istoric, schimbarile pe care le va suferi zona vor sterge practic toate urmele Revolutiei si vot mutila ansamblul arhitectural al Pietei. Acelasi lucru s-a petrecut deja in Piata Charles de Gaule, unde o alta cladire mamut a distrus perspectiva clasica in pofida recomandarilor unor arhitecti respectabili.

Pe langa distrugerea Pietei Revolutiei se prefigureaza azi si ascunderea Catedralei Catolice Sfantul Iosif din Bucuresti in spatele unui colos de sticla si otel. Astfel, langa catedrala amintita se intentioneaza construirea unui bloc cu patru subsoluri si 19 etaje, de aproximativ 75 de metri inaltime, ignorandu-se regulile de protejare ale acestui monument arhitectural unic in Capitala Romaniei. Acest primar, Adriean Videanu, a emis autorizatia de construire a acestui nou mamut pe 24 februarie 2006, in ciuda protestelor venite din partea Episcopiei Catolice din Bucuresti.

Avand in vedere cele expuse mai sus solicitam:

1. Oprirea proiectelor distructive din Piata Revolutiei si de langa Catedrala Catolica Sfantul Iosif;

2. Alcatuirea unui plan de dezvoltare urbanistica a Bucurestiului in care sa fie implicati cat mai multi specialisti de prestigiu mondial si care sa prevada explicit protectia monumentelor istorice.

In cei 16 ani de la caderea comunismului si a regimului Ceausescu, edilii Capitalei au facut cunoscut Bucurestiul la nivel european si international prin nenumaratii caini vagabonzi, copiii strazii, lipsa de locuinte pentru tineri si jafurile ANL, distrugerile spatiului verde, cel mai mare numar de cazinouri dintre toate capitalele lumii, gropile nesfarsite din sosele, parcarile arbitrare si prin faptul ca are un centru istoric lasat sa se prabuseasca de la sine.

Prin ultimile actiuni ale Primariei se dovedeste ca interesul cetatenilor Capitalei este ultimul pe lista prioritatilor edililor orasului. A venit momentul sa ne recapatam orasul. Semneaza pentru salvarea Catedralei Sfantul Iosif, a Pietii Revolutiei si oprirea distrugerii Capitalei.
Balada unui Iri mic
May 29th, 2006 by andras
Copii Nomenclaturii PCR si ai Burgheziei Rosii dau pe'afara de bine, de suficienta si de prostie

de Florin Negrutiu in "Gandul" de Sambata, 20 Mai 2006

http://www.gandul.info/2006-05-20/balada

Recunosc ca ma uit la Iri si la Monica. Dupa ce don‚??soara Sandru si CNA-ul le-au facut reclama, nu pierd nici o aparitie a celebrului cuplu. In incinsul 123, trag cu urechea de fiecare data cand calatorii spun porcarii cu ‚?ĺVirinel si Hormonica‚??. Ati ghicit, nu fac parte din tagma indignatilor. Este la fel de drept ca nu fac parte nici din gruparea cealalta, adica nu-mi doresc sa fiu Irinel si nici chiar Monica. Nu ma pricep la relatii de cuplu si-mi permit sa scriu despre cei doi columbi doar pentru ca eu cred ca povestea aceasta depaseste simpla anecdota conjugala. Este un fenomen sociologic, ca sa folosim vorbe mari.

Aparitia lor pe micul ecran nu este un accident. Odata si odata trebuia sa se intample. Ei, beizadelele, odoarele, juniorii. Tatii lor au fost bancherii comunismului, pe care ulterior l-au si privatizat. Manjita pana-n lumina ochilor, generatia nomenclaturistilor, securistilor si valutistilor regimului a trait dupa 1989 ca testoasa-n carapace, discreta, dar omniprezenta, din osanza acumularilor. Ca sa nu se contamineze cu saracimea, si-a ridicat garduri inalte, din beton, in Baneasa, in Pipera, la Corbeanca, la Sinaia si Azuga, traind in tara lor opulenta de dincolo de bariera. Romania vilelor, a masinilor de zeci de mii de euro, a grohaitului satisfacut de atata bine era insa, fatalmente, o bucata infima din Romania reala. Tatii lor, supravietuitori de profesie, s-au adaptat in capsula de lux. Fiii, nu! Pentru toti baietii teribili si de lume, care parca nu au alt scop pe lumea asta decat sa cheltuiasca tot ce, cu truda, au strans parintii lor, lumea tatilor si mamelor este prea mica.

Iri este un flacau tomnatic, dar prin nimic diferit de mai tinerii burjui de bani gata, care au pornit sa cucereasca lumea. Veseli, indolenti, superficiali, nu au aspiratii mai mari decat o masina bengoasa, o gagica beton si un portofel incapator de la babacu‚??.

Si aici apare momentul in care progeniturile aristocratiei rosii se diferentiaza fundamental de parintii lor: ies in lume!

Spre deosebire de tati, care se bucura meschin, in pestera, de bogatiile acumulate, irineii si le scot la vedere, Intr-un gest de exhibitionism psihanalizabil. A se lectura ziarele mondene, pline de faptele de arme ale unor vedete care raspund la numele de Irinel, Poponet sau Cocosel. In mod natural, implinirea maxima a cocoseilor nu poate fi decat la TV, unde juvaierurile lor pot fi admirate de toata tara. Cu cat statura e mai mica, cu atat nevoia de prime-time e mai mare. Iri apare la televizor sa ne arate, vezi-bine, nu cine este, ci ce are.

Columbeanu cel batran a fost un om serios, care a muncit din greu pentru tara si popor, la Palatul Victoria, de pe vremea lui Adam Babadam si pana In timpurile lui Micky spaga. Ce-o zice el de asta micu‚??, pe care-l storc toate fetitele flamande? I-or fi placand frescele facute pentru Iri de Sabin Balasa, pictorul-magnet pentru fraierii cu bani?

Suntem cu totii copiii Epocii de Aur. Doar unii dintre noi sunt si mostenitorii ei. Sa nu-i invidiem pe norocosi! Si nici sa ne lamentam ipocrit asupra coruperii generatiei tinere de modelul indecent care i se ofera. Dragi mamici, daca fata dumneavoastra doreste sa fie ca Moni, ar trebui sa va intrebati ce model i-au oferit, pana acum, familia si scoala.

Desi ma uit ca sa (ma) rad la ‚?ĺNo comment by Monica Gabor‚??, sfarsesc prin a-i privi cu tristete pe cei doi eroi. Asa cum Ii spune si numele, show-ul poate fi privit si fara sonor. Ce oameni singuri, chiar si in doi! Mirii anului 2006 nu-si vorbesc! Dialogurile lor sunt monosilabice si legate doar de obiecte, pe care el le saluta cu un tineresc ‚?ĺCe misto e...‚?? Lumea noii burghezii, plina de obiecte misto, este, in realitate, infiorator de goala.
SLUJIRE INTR-O LUME NEBUNA
May 28th, 2006 by andras

Dincolo de datul din coate.


de Roy Adams in Adventist Review (mai 2004) si Curierul adventist (august 2005)


traducere de E.K. si Andrei Parvan.

Cititorii americani isi amintesc, probabil, disputa de la Bursa din New-York din septembrie 2003, cand presedintele-director general de atunci a demisionat. Cauza a fost constituita de un diferend privind plata unei sume compensatorii in valoare de aproape 140 de milioane $. Confruntat cu presa, inaintea demisiei sale, presedintele-director general a declarat: "Sunt foarte mandru sa spun ca am fost bine despagubit".

Cu adevarat!

In primavara anului 2002, in cadrul unei licitatii intre ABC si CBS pentru preluarea talk-show-ului TV nocturn gazduit de David Letterman, cei de la CBS i-au oferit acestuia 31 de milioane $ pentru a ramane la ei ÔŅĹ?? 31 de milioane pentru glume, ironii si schimburi de replici alaturi de alte celebritati, 5 seri pe saptamana. Nu v-ar placea o asemenea slujba?

Nu spun ca este usor. Dar ceea ce faci tu este usor?

Cineva a trimis o intrebare revistei Parade in noiembrie 2003: "Cate proprietati are Oprah Winfrey" (celebra animatoare TV americana - N.tr.). Raspuns: La ultima verificare, dna. Winfrey avea un apartament de lux in Chicago, case de vacanta si alte 9 proprietati in valoare de aproape 100 milioane de $, in diferite zone rezidentiale din Statele Unite. [1]

Extraordinar!

Cineva a estimat ca Bill Gates, cu cele aproximativ 48 de miliarde $ este mai bogat decat o treime din populatia Statelor Unite, mai bogat decat 98 de milioane de oameni impreuna.

Prin aceste exemple am sustinut ceea ce eu consider ca fiind un lucru sigur: rasplatirea celebritatii si inegalitatea veniturilor (obscena chiar) in societatea moderna. Dar am atins si subiectul moralitatii contemporane, nu-i asa? Sau violenta, incluzand-o pe cea inutila, stupida, ce impregneaza mijloacele de divertisment de azi. Sau politica jocul la doua capete, manipularea informationala, coruptia in floare, deceptionarea publicului. Privind uneori desfasurarea evenimentelor, mai ca-ti vine sa strigi asemenea lui Iulius Cezar, eroul lui Shakespeare: "O, judecata! Tu ai decazut la nivelul animalelor iar oamenii si-au pierdut ratiunea!"

Dar tocmai in aceasta lume nebuna am fost chemati sa slujim noi, crestinii.

In Matei 20:25-28, Isus spune: "Stiti ca domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapinire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintii intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi."

In acest context, opus realitatii noastre, as vrea sa ilustrez slujirea, in trei perspective: motivatia, modelul si misterul.

1. Motivatia

In Martie 2003 am citit o povestire trista despre un cunoscut bucatar francez, pe nume Bernard Loiseau. Pentru francezi (asa cum poate ca stie toata lumea) prepararea mancarii este o arta. Se spune despre bucatarii francezi renumiti ca sunt cel putin la fel de cunoscuti ca si starurile de cinema.

Potrivit relatarii, dl. Loiseau (care si-a inceput cariera ca un sarman ajutor de bucatar intr-un ungher), a depus eforturi disperate in munca sa de-a lungul anilor. Cu asemenea implicare, a ajuns in cele din urma, "unul dintre cei mai faimosi maestri bucatari din lume".

Francezii erau innebuniti dupa el! Si an dupa an, pana in 1991, restaurantului sau emblema din sud-estul Parisului i-a fost oferita cea mai inalta distinctie, de trei stele, de catre cea mai prestigioasa agentie de atestare din Franta. Pentru dl. Loiseau, era "implinirea nevoii de o viata pentru recunoastere", spune relatarea. El a devnit singurul bucatar-sef a carui afacere era cotata la bursa. A publicat carti, avea aparitii regulate la TV, a produs o gama de produse congelate etc. Pe scurt, devenise o celebritate in Franta. [2]

Dar in februarie 2003 s-a produs tragedia. S-a intamplat exact dupa ce prestigioasa agentie de atestare a scazut punctajul restaurantului de la 19 la 17 (in sistemul lor, pe o scala de la 1 la 20). Dl. Loiseau a fost zdrobit, devastat. Fiind singur acasa, intr-o zi, si-a luat viata.

Incidentul este educativ pentru noi, crestinii, care traim pentru a sluji. In cazul dlui. Loiseau, bucuria slujirii a fost deformata, pervertita de dorinta pacatoasa de recunoastere, popularitate si putere. Am socotit incidentul de doua ori mai semnificativ odata ce am citit comentariul dnei. Loiseau pentru televiziunea franceza, la priveghiul sotului ei: "Toti acesti oameni, spunea ea, toate aceste fiinte exceptionale care iti dau impresia sigurantei depline, toti sunt foarte fragili. Toti au asemenea momente puternice de indoiala". [3]

Aceasta este dilema celor mai muti dintre noi astazi, a celor ce traim intr-un mediu competitiv ce caracterizeza societatea contemporana, in special pe cea din vest si din SUA. Se pare ca ne aflam pe o artera vicioasa, "Totul-pentru-mine". Vedem asta in potopul de spectacole TV ce au inundat mijloacele noastre media, nu doar pe cele americane sau occidentale din ultimii 2 ani si jumatate, bazate pe o filozofie ce intoarce exact pe dos conceptul slujirii neegoiste. Aceasta ese vizibil in fenomenul Enron, o cultura a egoismului si a lacomiei. Si mai observam toate acestea in castigurile fabuloase si in "rasplatirile" de care se bucura unii astazi.

Sunt de parere ca biserica si misiunea ei nu sunt imune la aceasta nebunie. Noi toti suntem afectati, in special generatia viitoare. Ce loc va ocupa slujirea in sistemul lor de valori? Ce semnale primesc de la generatia mai varstnica? Ce impresii isi formeaza cand vad, in unele locuri, crestini adulti batandu-se precum racii intr-un butoi, fara rusine (si, uneori, cu rautate!), catarandu-se pe spatele altora pentru a ajunge in varf?

Vorbesc aici despre motiv, despre motivatie, argument, forta interna care ne conduce si care hotaraste calitatea slujirii noastre in ochii lui Dumnezeu. Daca vrem sa fim slujitori adevarati intr-o lume nebuna si plina de egoism, egocentrism si lacomie, ar fi bine sa ne inventariem propriile motivatii: 3De ce fac aceasta? De ce vreau sa devin pastor, evanghelist, medic, lucrator social, avocat, asistent medical, profesor, misionar sau orice altceva? Fac asta pentru o compensatie materiala? Pentru ca acolo sunt bani? Pentru ca asta inseamna putere? Pentru ca acolo sunt camere video si aparate foto?"

"Cea mai nobila slijire", spune Oliver Wendell Holmes, Sr., "vine din maini necunoscute. Iar cel mai bun slujitor este anonim".

Poate ca uneori ne simtim neimportanti si nefolositori cand ii vedem pe altii facand lucruri remarcabile si acolo unde suntem noi nimic nu pare a se intampla. Dar iata un cuvant de incurajare de la Ellen G. White: "Nu lucrurile mari, pe care le vede cu fiecare ochi si pe care le preamareste fiecare limba, sunt socotite de Dumnezeu ca fiind cele mai de pret. Datoriile mici, indeplinite cu voie buna, darurile care nu cauta sa atraga privirile si care pentru oameni pot sa apara ca fiind fara valoare, adesea stau pe cea mai inalta treapta in ochii sai". [4]

Ceea ce conteaza in ochii lui Dumnezeu este motivatia!

2. Modelul

Este foarte posibil sa intelegem gresit ceea ce Isus a spus in pasajul din Matei 20. Exprimarea Sa poate fi deformata... Haideti sa citim din nou: "Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob". (Matei 20: 26-27)

Parca ii si aud pe unii: "Iata calea recomandata de Hristos pentru a ajunge in top! Ma umilesc, joc rolul servitorului; oamenii observa, apoi sunt aruncat spre varf. Daca asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc ca sa ajung pe culme, atunci am sa fac asta. Sigur ca am sa o fac!"

Ca si cand Isus ar fi prevazut aceasta distorsiune egoista a cuvintelor Sale, El s-a plasat in mijlocul paragrafului, ca Model: "si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi." (vers. 27 si 28).

In opera sa Paradisul pierdut, John Milton, surprinde atitudinea ingerului cazut, aceeasi atitudine care ne inraieste si astazi. Lucifer, la portile cerului, cand e alungat, spune: "Mai bine sa domnesti in iad decat sa slujesti in Cer.ÔŅĹ?? [5]

Dar pentru Isus a fost diferit. Principiul ce I-a dominat viata a fost slujirea. Dupa cum spune Matei, "Isus strabatea toata Galilea, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei, si tamaduind orice boala si orice neputinta care era in norod. I s-a dus vestea in toata Siria; si aduceau la El pe toti cei ce sufereau de felurite boli si chinuri: pe cei indraciti, pe cei lunatici si pe cei slabanogi; si El ii vindeca". (Matei 4:23)

Pe cand conduceam masina la o intalnire in Montreal (Canada), cu cativa ani in urma, urmaream la radio o dezbatere despre rezultatele teleevanghelistilor si tradarea publicului care le acordase incredere. Dupa apeluri emotionante pentru a-si trimite cererile de rugaciune la radio, spunea raportul, predicatorii solicitau si includerea unui dar pentru continuarea difuzarii.

Insa ceea ce au descoperit reporterii de investigatii sub acoperire i-a socat. Dupa ce recoltau corespondenta, angajatii evanghelistilor preluau sumele iar cererile de rugaciune ajungeau direct in cosurile de gunoi ale oficiului postal.

In pasajul citat mai sus, aflam despre multimile ce se imbulzeau la Isus din toata Palestina. Fara nici un fel de recompensa materiala, Isus se ocupa de ei. Iar cand Matei se intoarce la acelasi subiect in capitolul 9, adauga o dimensiune critica ce-L distinge clar pe Isus de sarlatanii tele-evanghelisti: "Cand a vazut gloatele, I s-a facut mila de ele..." (Matei 9:36)

Cuvantul "mila" provine din limba greaca si se refera la partile interioare ("inima","centrul") considerate in lumea antica drept loc de origine a emotiilor. Mila merge dincolo de simpatie (ce poate fi numai de natura intelectuala, rezultat al gandirii). Mila vine din interior, din inima, din viscere (daca vreti... - NA).

Asta este ceea ce a avut Isus! Pentru El, buzunarirea oamenilor si aruncarea cererilor de rugaciune la cosul de gunoi ale oficiului postal ar fi fost lipsit de onestiate si dezgustator. Daca va puteti imagina vreo persoana facand toate aceste lucruri despre care am citit - fara gandul castigului personal, fara vreun gand de marire, fara sa se gandeasca la faptul ca presa il va urmari, sau cel putin va arata bine in CV - daca va puteti gandi la cineva care face toate aceste lucruri, atunci ganditi-va la Isus. Unica forta care L-a pus in miscare a fost dragostea - dragoste din interior, din inima. Evangheliile o numesc mila. Si de-a lungul secolelor, mii de femei si de barbati L-au privit ca pe Modelul lor de slujire.

Printre ei, Fernando si Ana Stahl.

Ploua in ziua in care am vizitat una dintre insulele din Lacul Titicaca. Cum stateam acolo, la un moment dat, cuprinzand cu privirea toata saracia, mi-am amintit de familia Stahl, cei care au ajuns in zona cu vreo 95 de ani inainte. Erau pe cont propriu, fara sprijin din partea bisericii locale, asa cum era in cazul meu. Unde au stat ei? Cine i-a primit? Ce au mancat? Cum au inceput? Ce lipsuri au intampinat? Ce i-a facut sa mearga inainte? Ce i-a facut sa ramana neclintiti?

Cred ca este vorba despre motivatia lor: dragostea autentica pentru oameni. Cred ca era legatura lor cu Isus, Modelul lor. Si mai cred ca era viziunea asupra viitorului, pe care au pastrat-o clara in fata ochilor.

Iar aceasta ne conduce la punctul final.

3. Misterul

Nu veti gasi numele celor 2 Stahl in faimoasele sali ale celebritatilor. De fapt, chiar si printre crestini, putini isi mai amintesc soarta majoritatii acelor barbati si femei ce si-au dat viata pentru cauza (scuzati cliseul! - NA). Oamenii nu se straduiesc suficient, ca si noi, de altfel.

Cand s-a facut reclama in vederea ocuparii celor 16 locuri libere la spectacolul de televiziune Incepatorul s-au inscris mai mult de 215 000 de persoane. Pentru 16 locuri! Pentru ei, e clar, acolo este actiunea. Si nu e de mirare: premiul este o slujba de presedinte pentru una dintre companiile Trump, ce include un salariu de debut in valoare de 250.000 de $. [6]

Este nevoie de simt al misterului pentru a intelege ca premiul final care ii asteapta pe membrii familiei Stahl este cu mult mai bun. E nevoie de intelegerea misterului pentru a privi vesnicia, dincolo de vremelnicie.

Intorcandu-ne la drama relatata la inceput, dl. Loiseau ar fi facut urmatoarea afirmatie prietenilor sai, pe vremea cand afacerea sa era inca prospera: "Daca voi piede vreodata macar o singura stea, ma sinucid.".

Acestea sunt cuvintele cuiva a carui motivatie pentru slujire este deformata, pentru ca nu este bazata pe Isus, Modelul. Sunt cuvintele cuiva care si-a pervertit deja ratiunea slujirii, pentru ca nu poate patrunde stralucirea si nebunia cotidiana a unei lumi lacome, pline de rivalitate, saracie si dezamagire, spre ceva de dincolo de asta. Este capital sa pastram inaintea noastra misterul.

In timp ce vizitam Biblioteca Nixon din California, cu putina vreme in urma, am dat peste unul dintre citatele favorite ale fostului presedinte american, preluat din opera dramaturgului grec Sofocle: "Trebuie sa astepti pana seara ca sa stii cat de splendida a fost ziua."

M-am gandit la asta cand am ajuns la un paragraf dintr-o carte despre sarbatorile sfarsitului de an. Se facea trimitere la William Manchester, prolific scriitor american si autor al biografiei celebrului Winston Churchill.

Dl. Manchester, care suferise deja 2 atacuri de la moartea sotiei sale in 1998, se gaseste dintr-o data in imposibilitatea de a finaliza ultima parte (din cele 3) a biografiei lui Churchill. Autorul cartii pe care o citeam il viziteaza acasa pe biograf si aude "de pe buzele acestuia", vedictul: "Nu mai pot sa scriu. Tot ce pot face acum este sa ma bucur de nepoti si sa-mi astept sfarsitul".

"Trebuie sa astepti pana seara ca sa stii cat de splendida a fost ziua" Sofocle, spune-i asta lui Ronald Reagan, fostul presedinte american ce a vegetat din cauza maladiei Alzheimer. Spune-le asta sufletelor ce privesc in gol pe fereastra in casele de batrani, confuzi. Spune-i asta lui William Manchester care, neavand vreun orizont mai luminos, pierde timpul asteptandu-si sfarsitul.

Nu, Sofocle, ai inteles gresit! Corectie: "Trebuie sa astepti pana dimineata ca sa stii cat de splendida a fost ziua". Acesta este misterul! Este ceva de dincolo... Ceva mai bun la care sa privesti: dimineata.

"Ii multumesc in fiecare zi a vietii mele pentru trei lucruri", spunea Hellen Keller. "Multumiri pentru ca mi-a garantat cunoasterea lucrarilor Lui, multumiri din suflet pentru ca mi-a pus in intuneric lampa credintei, multumirile cele mai adanci pentru ca am o alta viata la care sa privesc inainte: o viata plina de lumina, si flori, si armonii ceresti..."

Intr-o lume nebuna dupa consum, egoism si lacomie, acesta e spiritul de care avem nevoie. Si aceasta e speranta care ne va sustine.


[1] Parade Magazine, 9 noiembrie 2003, pag. 2

[2] Keith B. Richburg - Did Ratings Slide Kill a Great Chef of Europe in Washington Post, 26 Februarie 2003, c1

[3] Ibidem

[4] Ellen G. White - Hristos, Lumina Lumii, Editura Viata si Sanatate, Bucuresti 1997, p. 512

[5] John Milton - Paradisul pierdut, vol.1, r. 250-264

[6] TV Week, 4-10 ianuarie 2004, pag. 6

Resumee
May 26th, 2006 by andras

traducere de ANDREI PARVAN in Mai 2006


Isus Hristos


Adresa: Efeseni 1:20

Telefon: Romani 10:13
Pagina web: Biblia. Cuvinte cheie: Hristos, Domnul, Mantuitorul, Isus


Salut! Numele meu este Isus Hristos. Multi imi spun Domnul! Iti trimit resumee-ul meu pentru ca sunt in cautarea unui post cheie in inima ta. Te rog sa iei act de realizarile mele, asa cum reies de mai jos.


Competente profesionale

- Am creat Pamantul si-am intemeiat cerurile (Proverbe 3:19)
- Am creat omul din tarana Pamantului (Genesa 2:7)
- I-am dat omului suflare de viata (Genesa 2:7)
- L-am eliberat pe om "de sub blestemul legii" (Galateni 3:13)
- Binecuvantarile Legamantului cu Avraam se revarsa in viata omului prin mine (Galateni 3:14)

Profil ocupational

‚?? Am avut un singur angajator (Luca 2:49).
‚?? Nu am intarziat niciodata, n-am fost absent, nerespectuos, nesupus, nerespectuos sau manios.
‚?? Angajatorul meu ma recomanda calduros (Matei 3:15-17).

Profil de compentete

‚?? Cateva dintre abilitatile si experienta mea includ: inzestrarea celor saraci, alinarea durerilor sufletesti, eliberarea robilor, insanatosirea celor bolnavi, refacerea vederii orbilor si redarea libertatii celor oprimati (Luca 4:18).
‚?? Sunt un consilier grozav (Isaia 9:6). Cei ce vin la mine au viata linistita, se simt in siguranta si nu mai au motive de teama (Proverbe 1:33).
‚?? In primul rand, am autoritatea, putinta si puterea sa sterg toate pacatele tale (1 Ioan 1:7-9)
‚?? Ofer celor din jurul meu intelepciune si pricepere (Proverbe 2:6).
‚?? In mine sunt ascunse toate comorile intelepciunii si priceperii (Coloseni 2:3).
‚?? Cuvintele mele sunt puternice si suficiente (Psalmi 119:105).
‚?? Iti pot spune toate secretele inimii tale (Psalmi 44:21).

Realizari

‚?? Am fost participant activ la cea mai mare intalnirea a tuturor timpurilor (Genesa 1:26).
‚?? Mi-am dat viata pentru ca tu sa ai viata (Corinteni 5:15).
‚?? Am infrant inamicul lui Dumnezeu si al omenirii, producand un impact major (Coloseni 2:15).
‚?? In mod miraculos, am hranit pe saraci, am vindecat pe bolnavi si am inviat pe cei morti
‚?? Sunt multe realizari importante, prea multe pentru a fi mentionate aici. Poti citi despre ele pe pagina mea de net, www.biblia.cer. Nu ai nevoie de conexiune web sau de computer pentru a o face!

Referinte

‚?? Cei ce cred si ma urmeaza in toata lumea sunt marturii ale vindecarii divine, salvarii, minunilor, refacerii si povatuirii supranaturale.

Concluzie

Acum, ca ai citit resumee-ul meu, sunt pe deplin increzator ca sunt singurul candidat calificat sa obtin acest post cheie in inima ta. In concluzie, iti voi calauzi caile (Proverbe 3:5-6) spre viata vesnica (Ioan 6:47). Cand pot incepe? Timpul este inaintat! (Evrei 3:15)

Stii sa iti parchezi masina?
May 26th, 2006 by andras
http://www.107.peugeot.co.uk/peugeot.swf
Despre Romania, si altfel
May 24th, 2006 by andras
Fara comentarii...
May 24th, 2006 by andras
fragment dintr-un interviu TV MANIA

(...)
rep: Cum se simte o fata de 19 ani cu atatia bani in buzunar?
M.Gabor : Sunt fericita ca voi reusi sa fac atatia bani, fara prea mult efort, fiind eu insami. Sunt oameni care muncesc o viata intreaga si nu au nici zece la suta cat am eu....
rep: Te-ai gandit ce mofturi iti vei satisface cu acesti bani?
M.Gabor : Mi-au fost deja satisfacute toate mofturile si multe altele, la care nu ma asteptam. De exemplu, mi s-a cumparat inca o masina, am multe haine scumpe. Chiar si parintii mei, daca ar fi muncit trei luni asiduu, nu si-ar fi putut permite sa imi cumpere haina pe care o port.
rep: Crezi ca colegele tale de scoala te iau ca model?
M.Gabor : Adica, sa-si gaseasca pe cineva cu bani si eventual mai in varsta ca sa fie ca mine? Daca au acest noroc, le sfatuiesc pe colegele mele sa nu dea cu piciorul.
rep: Am vazut cu cat interes te privea Steven Seagal la Bucharest Fashion Week. Te-ai simtit flatata?
M. Gabor : Cum sa ma simt flatata? Poate, daca venea Dumnezeu! Mie nu imi plac barbatii inalti si bine facuti.
(...)
Ce-si doreste omul cu mana lui
May 18th, 2006 by andras
de RAZVAN EXARHU in "Evenimentul zilei" de Sambata, 6 mai 2006

http://www.evz.ro/article.php?artid=258290

Cum se face ca, dupa atata amar de evolutie, oamenii nu mai vor sa fie nimic.

Pai, ce sa-ti mai doresti ca om, daca nu sa te realizezi ca om, tu, ca persoana?! De aceea fetele si o buna parte din mamele lor isi doresc, probabil, in ziua de azi efectiv sa se faca, pardon, curve. Altfel nu se explica de ce umbla imbracate in halul respectiv, de ce le lasa autoritatile de profil sa apara la televizor si sa spuna ce spun.

Ele spun ca sunt sexy si lipsite de prejudecati, dar Aprozarul din sangele lor nu minte.

Si cum sa nu fii mandru ca parinte ca fata ta s-a realizat placut in viata ca actrita porno si o cunoaste o tara intreaga, ai?! Acelasi lucru se intampla si cu baietii, care vor sa se faca smecheri si sa scuipe seminte in capul la fraieri si multe alte chestii.

In total, populatia tinde catre un Taraf TV generalizat si pare ca nu e o mare problema pentru nimeni ca limba romana suna de parca ar fi vorbita de caini.
Nimeni nu mai corecteaza pe nimeni, asa ca ajungi sa te simti jenat daca ti se intampla des sa nu faci greseli de vorbire cand vorbesti. Sa nu uit sa-i mentionez pe creatorii, in special creatoarele de moda, care sper sa-si primeasca pedeapsa meritata pentru taraniile pe care le fac si sa asiste in blana de capra tivita cu sconcs, in boxa condamnatilor, la Judecata de Apoi a toapelor.

Revin la anatomia dorintei contemporane, din care se pare ca a cam disparut organul reproducator. Si asa au ajuns toti sa-si doreasca acelasi lucru, adica mai nimic.

E cumva uluitor ca dupa atata amar de evolutie oamenii isi doresc sa nu fie nimic. A mai aparut zilele astea si un studiu din care reiese ca lumea vrea bani sau sa provina direct dintr-o familie cu bani, ca sa nu-si mai strice deranjul.

Intrebarea "Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?" a ajuns si ridicola, si periculoasa in acelasi timp. Risti sa obtii raspunsuri foarte frumoase, de genul: "cand o sa ma fac male vleau sa ma fac smechel si sa-ti spalg fata si tie, si la familia ta."

Fetele sunt mai delicate si de aceea raspunsurile lor nu pot fi reproduse, dar stim ca si ele vor sa mearga "la Paris", "chiar in oras", si ca vor sa fie "numai a ta", bla-bla.

Astea sunt suprafetele monstrului care se naste si cu atat ramanem, pentru ca pe dinauntru nu se gaseste mare lucru, poate niste shopping, gratare, sex fara limite si multa sanatate dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra, va multumim ca existati, tineti-o tot asa, sunteti cei mai buni.

Nu cred ca mai exista prea multi oameni care sa aiba curajul sa-si asume faptul ca vor sa fie tamplari, de exemplu. Sau orice altceva in afara de barosan sau nevasta de barosan. Sau copil de barosan sau sofer, sau ruda, sau vecin de barosan.

Normalitatea si adecvarea sunt complet iesite din discutie. "Vreau sa devin" dispare in favoarea lui "vreau sa fiu". Bucuria este inlocuita de "sa moara dusmanii mei de ciuda".

Lumea traieste intr-o manea lasata in bucla si nu mai vine nimeni sa opreasca naibii casetofonul cu mp3 player. Pana si la tara, unul care venise sa sape via a cerut mai mult, ca asa i-a spus lui un vecin, dupa care a avut bun-simt si a redus singur suma la jumatate. Dar a adaugat la incheierea contului: imi dai 300, da‚?? spunem ca mi-ai dat 700.

Si tot la tara, un mester de 80 de ani, care inca mai topaie pe acoperisuri, povestea cu bucurie (atentie, "cu bucurie!"), cum se trezeste devreme ca sa munceasca si cat e de fericit cand iese o treaba buna. Ei, sigur, nu mai e de actualitate, acum e alta mentalitate, o sa spuna un moderator de televiziune. Da, trebuie dus la Gradina Antropologica sa-i dea manelistii banane printre gratii.

Tare destept o fi fost diavolul care le-a luat oamenilor multumirea lucrului bine facut si le-a dat in schimb nevroza si nevoia de a arata cu fala cat de putine lucruri stiu si pot. Parca le ia Dumnezeu mintile si ii lasa sa scandeze in cor oriunde gasesc putin spatiu liber: noi nu vrem sa facem nimic.

Nu vrem sa stim nimic, nu vrem decat sa mancam rahaturi, sa vorbim rahaturi, sa imbracam rahaturi, sa construim rahaturi si sa vorbim despre dragoste, fata. De ce or fi oamenii atat de negri la fata cand vorbesc despre implinirile lor?

Eu cred ca e chiar de la implinire. Dar s-ar putea sa fie si de la solar, bineinteles. Noi sa fim sanatosi, ca ei nu sunt. Ce-si doreste omul cu mana lui cade singur in ea.
Diferente culturale
May 17th, 2006 by andras
de la Manu

Iata cateva diferente culturale intre cateva mari popoare care vorbesc limba engleza (australienii, americanii, canadienii, britanicii) si romani:


Australienii: Nu le place sa fie confundati cu britanicii in strainatate
Canadienii: Sunt indignati cand sunt confundati cu americanii in strainatate
Americanii: Le convine cand sunt confundati cu canadienii in strainatate
Romanii: Spera sa fie confundati cu altcineva in strainatate
Britanicii: In nici un caz nu pot fi cunfundati cu altcineva in strainatate

Australienii: Cred ca ar trebui sa ai grija de colegii tai ("mates")
Britanicii: Cred ca ar trebui sa ai grija de acei oameni care apartin clubului tau
Americanii: Cred ca oamenii ar trebui sa aiba grija de ei insisi
Canadienii: Cred ca asta e treaba guvernului
Romanii: Cred ca toata conducerea tarii ar trebui schimbata

Australienii: Sunt extrem de loiali berii lor
Americanii: Adora sa agite steagul, sa cante imnul si sunt obsedant de patrioti pana la orbire
Canadienii: Nu pot cadea de acord asupra cuvintelor imnului lor cand se sinchisesc sa il cante
Britanicii: Nu canta deloc dar prefera o fanfara sa le cante imnul
Romanii: Canta imnul doar la meciuri si atunci doar prima strofa, pentru ca doar pe aia o cunosc

Americanii: Petrec majoritatea vietii lipiti de televizor
Romanii: Petrec majoritatea vietii lipiti de televizor uitandu-se la telenovele
Canadienii: Nu o fac, dar numai pentru ca nu prind multe canale americane
Britanicii: Platesc o taxa pentru a putea urmari doar patru canale
Australienii: Exporta toate programele lor proaste la care nimeni nu se uita in Marea Britanie, unde toata lumea le adora

Americanii: Palavragesc neincetat despre fotbal american, baseball si baschet
Britanicii: Palavragesc neincetat despre crichet, fotbal si rugby
Canadienii: Palavragesc neincetat despre hochei, hochei, hochei, hochei si despre cum i-au batut pe americani de doua ori la baseball
Australienii: Palavragesc neincetat despre cum i-au batut pe englezi in oricare sport in care au jucat cu ei
Romanii: Palavrages neincetat despre salarii, pensii si despre cele doua victorii ale lor la fotbal cu Anglia

Americanii: Scriu cuvintele diferit, dar tot ii spun "engleza"
Britanicii: Pronunta cuvintele diferit si tot ii zic "engleza"
Australienii: Adauga "G'day", "mate" si un accent greoi oricarui lucru pe care il spun in incercarea de a face rost de o intalnire
Romanii: Adauga cate un cuvant care nu poate fi gasit in dictionar fiecarei fraze pe care o spun

Britanicii: Fac cumparaturile acasa si importa bunurile pentru ca locuiesc intr-o insula
Australienii: Fac cumparaturile acasa si importa bunurile pentru ca locuiesc intr-o insula
Americanii: Trec granita de sud pentru cumparaturi, benzina si bautura ieftine intr-o tara inapoiata
Canadienii: Trec granita de sud pentru cumparaturi, benzina si bautura ieftine intr-o tara inapoiata

Romanii: Trec granita de sud, granita de nord, granita de vest, granita de est fara nici un motiv anume
Americanii: Par a gandi ca saracia si esecul sunt suspecte din punct de vedere moral
Canadienii: Par a gandi ca bogatia si succesul sunt suspecte din punct de vedere moral

Romanii: Par a crede ca toata lumea e suspecta
Britanicii: Par a crede ca bogatia, saracia, succesul si esecul sunt caractere mostenite
Australienii: Par a nu se gandi la nici una din lucrurile astea dupa cateva beri
Litera P
May 16th, 2006 by andras
de la Eugen

- Cum te numesti, domnule?
- Petru Potopeanu
- Si ce lucrezi?
- Prepar pesti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operatii faci?
- Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbesti numai cu "P"?
- Poftim?
- De ce vorbesti numai cu "P"?
- Pentruca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
- Primesc.
- Pe cit ?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci?
- Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata,pirjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
- Si ce vin bei ?
- Pinot, pelin, porto.
- Si ce desert ?
- Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar inghetata obisnuesti ?
- Putin profiterole, parfait...
- Spune-mi cum iti petreci timpul liber?
- Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
- Dar vara ?
- Pescuiesc.
- Si iarna ?
- Patinez.
- Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera "P"?
- Pot .
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului Petru Potopeanu:
"Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, pilcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamintul,
Pajistea, padurea, pliscul."
- Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?
- Paraschiva papusico, pentru prinz prepara putin patrunjel pe potirnichi. Pa!
- Vad ca am pierdut.
- Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.
- Platesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Inca o intrebare.
- Poftim?
- Ce adresa ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.
Decalog
May 15th, 2006 by andras
primita pe net, de HORATIU MALAELE (zice-se)

1. Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut si usor de depistat.
2. Fii prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca ‚?ĺnumai iubindu-i poti sa-i distrugi‚??.
3. Ramai modest. Dar fa in asa fel incat asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.
4. Daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. Impune un principiu: am dat doi pasi inapoi ca sa-mi pot lua avant.
5. Nu fura pe nimeni. Daca totusi o faci schimba obiectul cu o alta podoaba.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a ramane sus iti trebuie unanimitate.
7. Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru dar deruteaza.
8. Nu te intinde prea tare. Risti sa pierzi controlul granitelor.
9. Nu lupta impotriva cabalelor intemeiate pe ambitie si frustare. Iti pierzi vremea, iar lor le creezi un scop.
10. Daca nu reusesti, modeleaza-ti existenta dupa principiul: ‚?ĺNu se intampla decat ceea ce trebuie sa se intample‚??. Este o dura dar relaxanta fatalitate.
10 Motive pentru care sa-ti fie rusine ca esti roman
May 12th, 2006 by andras
de la Liviu

1. Nu ti-ai pus inca termopane, centrala termica, parchet melaminat, aer conditionat, usa blindata, monitor LCD, televizor cu plasma, jaccuzi. De ce nu locuiesti, dom'le, intr-o cutie de carton? Hai ca-ti dau ambalajul de la Hummerul meu...

2. Nu esti la curent cu evolutia suvitei lui Basescu! Mai mult, ai ratat privilegiul de a fi fost frizerul care i-a retezat-o. Degeaba iti vine sa-ti smulgi parul de ciuda. Nu vei fi in stare niciodata sa pricepi ca, uneori, soarta unei natiuni depinde de un fir de par!

3. Nu ai plecat niciodata "afara". Nu ai facut nici un Revelion in Antalya sau Creta. Nu te-ai dus nici macar pana la Ruse sau Debrecen. N-ai nici macar un var de-al treilea plecat in Italia sau Spania. Hal de european ce esti!

4. Nu ai vazut nici un episod din prima telenovela romaneasca, "Numai iubirea". De parca asta n-ar fi de ajuns sa fii un nimeni, habar n-ai cine e Papi si ce vrea el. Ai trandavit cu telecomanda in mana, fara sa afli ca, peste noapte, s-au nascut primele vedete de telenovela autohtona. Jalnic!

5. Nu ai trimis niciodata vreun SMS la nici o emisiune "interactiva" unde puteai castiga o groaza de bani. Atunci, ce nevoie mai ai de telefon mobil daca nu trimiti SMS-urile unde trebuie?

6. Nu ai cerut iertare nimanui la televizor, nu ai facut nici o declaratie de dragoste, nu ti-ai inselat niciodata nevasta, nu ai facut nici o surpriza nimanui, nu te-ai batut cu nimeni, nu stii ce vor fetele, nu ai dat mana niciodata cu Mircea Radu. Nici macar nu stii ce numar de inmatriculare are caravana dragostei. Pe ce lume traiesti, dom'le?!

7. Nu ai fost de vreo doi ani in Mall. Inca nu ai aflat ca acolo e noua Mecca a teribilismului vestimentar, ca e "trendy" sa te foiesti intolit pe scarile rulante, chiar daca nu cumperi nici macar un nasture? Unde n... te duci, la biblioteca?!

8. Nu te-ai dus niciodata la un hair-stylist. Tot la frizeria de cartier te tunzi, ca un neica nimeni. Ba mai si lasi bacsis la plecare... Esti atat de rudimentar!

9. Nu stii nici un refren din repertoriile lui Nicolae Guta, Florin Salam sau Liviu Pustiu. N-ai fost niciodata "Suparat, Doamne, suparat". Nu ai dusmani, nu ai femei, nu ai bani, nu ai masini, nu ai aur, nu ai necazuri, nu ai oftica, nu ai dansatoare din buric pe masa din bucatarie... Esti nasol, gagiule!

10. Nu-ti plac hohotele de ras ale lui Gigi Becali televizate in direct. Cand vorbeste Gigi pe post, restul e tacere. Romanii il asculta pe Gigi vorbind despre fotbal, fisc, Coelho, securisti-comunisti, ursi, oi, hahalere, zdrente. Gigi e in tot si in toate. Noi suntem multi si prosti. Avantaj Gigi!
Ia atitudine!
May 12th, 2006 by andras
Salvati zidurile noastre!

http://www.pulafashion.com/index_salvati_zidurile.html

Manifestul uratilor

http://www.pulafashion.com/index2.html

Refaceti manastirea Vacaresti!

http://www.pulafashion.com
Raspunsul producatorului
May 11th, 2006 by andras
de pe net

Catre:
Consiliul National al Audiovizualului
Domnului: Ralu Filip, presedinte

Stimate domnule Ralu Filip,

Ca urmare a solicitarii 5332 din 14.04.2006, emisa de Consiliului National al Audiovizualului, formulam mai jos punctul de vedere al agentiei de publicitate Next Advertising in legatura cu sesizarea nr. 295/DNB/30.03.2006 a Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Inspectia Muncii.

Sesizarea reclama ca difuzarea spotului TV ‚?ĺBasculanta‚?? pentru coniacul Unirea:
a) ar putea incuraja consumul de alcool in timpul programului de lucru;
b) ar putea incuraja incalcarea normelor de securitate la locul de munca;
c) ar avea legatura cu parasirea locului de munca fara aprobarea maistrului sau a altui conducator al formatiei de lucru, data in conditiile prevazute de lege;
d) ar putea incuraja muncitorii si celalalt personal operativ ca in timpul serviciului sa nu se preocupe permanent de buna desfasurare a activitatii.

In legatura cu acestea, punctul nostru de vedere este:

a) Este adevarat, spotul TV ‚?ĺBasculanta‚?? ar putea incuraja multe lucruri: consumul de droguri, violenta in familie, evaziunea fiscala, consumul de alcool in timpul programului, fuga de la locul unui accident cu basculanta etc. Realitatea insa este ca spotul incriminat nu incurajeaza nimic din toate acestea. Pentru ca nu infatiseaza astfel de lucruri.

b) Reclamele, bancurile, snoavele, baladele, glumele, miturile, basmele, ghicitorile etc. nu respecta cu strictete Legea protectiei muncii nr. 90/1996 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborata cu Normele Generale de Protectie a Muncii. Judecand strict din perspectiva ingusta a normativelor invocate, ‚?ĺMesterul Manole‚?? de exemplu incalca flagrant normele de protectie a muncii. La fel si reclama internationala in care sunt infatisati niste tineri ce manevreaza utilaje grele, cu cupa, pentru a juca fotbal cu un butoi metalic. Si povestea celor trei purcelusi, care si construiesc case intr o completa nepasare fata de normele de protectie a muncii. Etc.
Reclamele, ca si ghicitorile, snoavele etc., au si o dimensiune artistica ‚?? iar aceasta face infoensive micile glume care ironizeaza lipsa de istetime a unui personaj. Mai ales cand ‚?ĺrezolvarea‚?? este evidenta ‚?? cum e cazul basculantei pe care Dorel accepta sa o descarce manual, nedandu i prin cap ca, prin definitie, basculanta e facuta sa descarce prin basculare.
Credem ca pericolul ca dupa difuzarea spotului muncitorii din Romania sa treaca la descarcarea manuala a basculantelor (expunandu se astfel la accidente) este nul. Sau, in cel mai rau caz, la fel de mare ca si pericolul ca lucratorii din domeniul zootehnic sa fie incitati la nerespectarea normelor de priponire a animalelor de versurile cantecului ‚?ĺPaste calul lui Gheorghita / Priponit de o garofita‚??.
Daca totusi ne ambitionam sa privim orice act de comunicare prin transparenta paginilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996, spotul ‚?ĺBasculanta‚?? are o singura morala: ‚?ĺAsigurati va temeinic inainte de a purcede la descarcarea manuala a unei basculante, caci altfel s ar putea sa fiti basculat jos din ea (si, in cel mai fericit caz, sa ajungeti de rasul colegilor)‚??.

c) Spotul ‚?ĺBasculanta‚?? nu prezinta parasirea locului de munca fara aprobarea maistrului sau a altui conducator al formatiei de lucru. Un privitor atent va observa ca toate personajele sunt mereu impreuna, pe tot parcursul spotului. Nimeni nu i paraseste pe ceilalti si nici locul de munca. Mai mult, nici macar la birt nu se vede ca vreunul i ar parasi pe ceilalti, cu sau fara aprobare.

d) Orice spot/reclama/istorisire/act de comunicare in general ar putea incuraja muncitorii ca in timpul serviciului sa mai aiba si alte preocupari in afara de buna desfasurare a activitatii. Singura exceptie sunt filmuletele de protectia muncii, care nu prezinta nimic altceva decat muncitori si personal operativ care se preocupa permanent si non stop de buna desfasurare a activitatii, neavand niciun alt gand. Insa reclamele nu sunt astfel de filmulete. Si, in opinia noastra, nici nu trebuie sa devina.

In concluzie, consideram ca punctele a) si c) se refera la chestiuni inexistente in spotul ‚?ĺBasculanta‚??, iar b) si d) sunt critici nejustificate, dintr o perspectiva exagerat de ingusta si fara legatura cu fenomenul si mecanismele comunicarii publicitare.

Cu multumiri pentru acordarea ocaziei de a ne exprima punctul de vedere,

Sorin Popescu
Director General "Next Advertising"
Palindromuri
May 10th, 2006 by andras
de la Eugen

Palindromuri = cuvinte sau fraze care, citite de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga, isi pastreaza sensul si intelesul.

- Ele ne seduc cu desenele.
- Romanii-s asi in amor.
- Ai ramas acasa, Maria!
- Au o nava noua.
- Icre, pui, ciuperci.
- Ele fac cafele.
- Era nuda la Dunare.
- Alina m-a luat sa stau la Manila.
- Acru tip e Piturca.
- Ene purta patru pene.
- Sa nu iei un as.
- O rama maro.
- Era o tipa rapitoare!
- El o sa faca fasole.
- Ion a luat luni vinul tau la noi.
- Era sa pozez o pasare.
- Maria bea, ca e bairam.
- El a gatit agale.
- Noi votam, ma tov. Ion.
De ce iubim femeile!?
May 9th, 2006 by andras

1. Miros intotdeauna bine, chiar daca doar a sampon
2. Felul in care isi lasa capsoarele pe umerii nostri
3. Ce dragalase sunt cand dorm
4. Usurinta cu care se potrivesc in bratele noastre
5. Felul in care te saruta si, ca prin minune, totul devine perfect
6. Ce haioase sunt cand mananca
7. Le trebuie ore intregi pentru a se imbraca, dar la sfarsit iti dai seama ca a meritat asteptarea cu varf si indesat
8. Pentru ca sunt calde chiar si atunci cand afara sunt minus 30 de grade
9. Faptul ca arata bine indiferent ce haine poarta
10. Modul in care cauta complimente in stanga si-n dreapta, chiar daca stie ca o consideri cea mai frumoasa fata de pe Pamant
11. Ce simpatice sunt cand discuta sau se cearta
12. Modul miraculos prin care mana ei o gaseste tot timpul pe a ta
13. Zambetul ei
14. Felul in care te simti cand ea te suna chiar dupa ce ai rezolvat ceva nasol
15. Felul in care zice "hai sa nu ne mai certam" chiar daca se stie clar ca in maximum o ora...
16. Felul cum te saruta dupa ce faci ceva dragut pentru ea
17. Felul cum te saruta cand ii zici "te iubesc"
18. de fapt... doar felul cum te saruta.
19. Cum se arunca in bratele tale cand izbucneste in plans
20. si apoi cum isi cere scuze pentru ca a plans pentru ceva atat de neimportant
21. Pentru ca te pocneste si se asteapta sa te doara
22. felul in care isi cere scuze atunci cand chiar doare... (chiar daca noi nu recunoastem niciodata!)
23. felul in care spune "Imi lipsesti"
24. felul in care ti-e dor de ea
25. felul in care lacrimile ei te fac sa vrei sa schimbi lumea, ca sa n-o mai poata rani nimeni, niciodata...

Indiferent daca le iubesti, daca le urasti, vrei sa dispara de pe fata pamantului sau simti ca n-ai putea trai fara ele...asta nu conteaza. Pentru ca macar o data in viata, una dintre ele devine totul pentru tine. Iar atunci cand vi se intalnesc privirile, te scufunzi in adancurile sufletului ei si spui milioane de lucruri fara nici un cuvant; atunci iti dai seama ca viata ta e iremediabil cuplata la bataile inimii ei.
Unde-ti vei petrece vesnicia
May 8th, 2006 by andras
"Jurnalul national" de Vineri, 16 decembrie 2005, http://www.jurnalul.ro/print.php?id=42427

Ce face un bun crestin duminica dimineata? Da repede pe OTV pentru ca, in acordurile clopotelor de la biserica din cartier, care-l cheama la Sfanta Liturghie, sa asculte cantece religioase de la sectanti, interpretate intr-un fel patetic-haios, in acompaniament de pian. De fapt, aceste cantece sunt rugaciuni puse pe muzica instrumentala. Daca ar fi interpretate la Opera, par examplu, ar putea trece drept canzonete.

Pentru crestinul care merge frecvent la Sfanta Liturghie, rugaciunea "Tatal nostru" pusa pe pian este cel putin o ciudatenie. Dupa experienta otevista a Rugaciunii Imparatesti, m-am intrebat si eu cum ar fi sa spunem si noi, cei de alt rit decat ei, o rugaciune pusa pe mandolina. Si sa-i punem pe preotii nostri sa nu-si mai tina predicile vorbind normal, ci rastindu-se la noi, mergand in pas alert de la un colt la altul al pronaosului, gesticuland amplu si, musai, alegandu-si, in multimea dinaintea domniilor lor, cate vreo privire pe care s-o fixeze din cand in cand si in directia careia sa arate cand spun "pocaieste-te acum!".

Stiti dumneavoastra anunturile alea de pe stalpi? Nu, nu alea cu "Forez la mica si mare adancime", alea cu "Te-ai gandit unde-ti vei petrece vesnicia?" Nu vi se pare ca suna ca "Te-ai gandit unde-ti vei petrece Revelionul?" sau "Te-ai gandit cu ce te-mbraci la petrecerea de Craciun?" Aceste emisiuni nu fac decat sa sintetizeze, in capul pacatosului de crestin, obisnuit cu ale lui, toate aceste tipuri de mesaj care-i vin ca o pleasca peste ochi, cand se-asteapta mai putin. Pentru un ortodox, de exemplu, acest mesaj e cel putin agresiv.

Odata m-am lasat fraierit de o englezoaica venita in Romania cu secta ei ca sa racoleze "credinciosi". Nu m-a lasat, dar-nu-m-a-la-sat, pana ce nu i-am promis ca merg cu ea intr-unul dintre locurile alea ale lor, in care tipi pusi la patru ace, vorbesc tare si cu intonatie, foarte ca la teatru, alearga literalmente de la un capat la altul al salii, urla, transpira, scuipa cand vorbesc si folosesc des cuvantul "acum". Mie, sincer sa va spun, mi se facuse frica. Englezoaica mea ma luase protector pe dupa umeri si ma privea cu un fel dragoste, dar mie tot mi-era frica.

Cand sala era de acord cu ce spunea nenea (care, bai za uei, vorbea in engleza!), izbucnea in aplauze si spunea "yeah, yeah, yeah". Foarte ciudat, va spun! Foarte ciudat! Aceasta agresivitate a vorbitorului n-avea nimic din smerenia cu care ma obisnuisera preotii ortodocsi sau catolici, cei care propovaduiesc cu frica si respect, fara deget indreptat acuzator catre credincios, cuvantul lui Dumnezeu, cei care, mda, nu fac jogging cand vorbesc si care nu apeleaza la subterfugii actoricesti atunci cand ti se adreseaza. In concluzie, pentru duminica dimineata, nu recomandam OTV, recomandam biserica.
Quotes
May 5th, 2006 by andras
de pe net

I have recently been examining all the known superstitions of the world, and do not find in our particular superstition (Christianity) one redeeming feature. They are all alike founded on fables and mythology.
--Thomas Jefferson

Original thought is like original sin: both happened before you were born to people you could not have possibly met.
--Fran Lebowitz, "Social Studies"

While there's life, there's hope.
--Publius Terentius Afer (Terence)

It's a small world, but I wouldn't want to have to paint it.
--Steven Wright

The eye is a menace to clear sight, the ear is a menace to subtle hearing, the mind is a menace to wisdom, every organ of the senses is a menace to its own capacity. Fuss, the god of the Southern Ocean, and Fret, the god of the Northern Ocean, happened once to meet in the realm of Chaos, the god of the center. Chaos treated them very handsomely and they discussed together what they could do to repay his kindness. They had noticed that, whereas everyone else had seven apertures, for sight, hearing, eating, breathing and so on, Chaos had none. So they decided to make the experiment of boring holes in him. Every day they bored a hole, and on the seventh day, Chaos died.
--Chuang Tzu

One thing life has taught me: if you are interested, you never have to look for new interests. They come to you. When you are genuinely interested in one thing, it will always lead to something else.
--Eleanor Roosevelt

I always arrive late at the office, but I make up for it by leaving early.
--Charles Lamb

Lawyers, I suppose, were children once.
--Charles Lamb

Never in the history of fashion has so little material been raised so high to reveal so much that needs to be covered so badly.
--Sir Cecil Beaton (news summaries, 1969)

Marriage changes passion ... suddenly you're in bed with a relative.
--Unknown

The difference between fiction and reality? Fiction has to make sense.
--Tom Clancy

As the French say, there are three sexes - men, women, and clergymen.
--Sydney Smith (Lady Holland Memoir, 1855)

I always have a quotation for everything - it saves original thinking.
--Dorothy L. Sayers (Have his Carcase, 1932)

A successful man is one who makes more money than his wife can spend. A successful woman is one who can find such a man.
--Lana Turner

I'm not a member of any organized political party, I'm a Democrat!
--Will Rogers

I saw a woman wearing a sweatshirt with 'Guess' on it. I said, 'Thyroid problem?'
--Emo Philips

The trouble with a kitten is that eventually it becomes a Cat.
--Ogden Nash

The free-lance writer is the person who is paid per piece or per word or perhaps.
--Robert Benchley

The first sign of a nervous breakdown is when you start thinking your work is terribly important.
--Milo Bloom

You know, thank God for the Inland Revenue. If it weren't for them, I'd be stinkin Rich!
--Robert Paul

Bore: A person who has nothing to say, yet says it.
--Robert Paul
Ce-si doresc femeile!?
May 5th, 2006 by andras
de la Alina

Tinarul rege Arthur a fost invins si inchis de monarhul regatului vecin.Monarhul ar fi putut sa-l omoare, dar a fost miscat de tineretea si idealurile lui Arthur. Asa incit monarhul s-a oferit sa-i redea libertatea in schimbul raspunsului la o intrebare foarte dificila. Lui Arthur i s-a dat un an pentru a afla raspunsul la intrebare; dar daca dupatrecerea perioadei de un an el nu avea raspunsul va fi condamnat la moarte.

Intrebarea cu pricina era: "Ce vor cu adevarat femeile?" O astfel de intrebare ar lasa perplex chiar si pe cel mai invatat dintre barbati, iar pentru tinarul rege Arthur era o chestiune imposibila. Dar cum tot era o optiune mai buna decit moartea, a acceptat propunerea monarhului de a avea raspunsul pina intr-un an. S-a intors in regatul lui si a inceput sa intrebe pe toata lumea: pe printesa, pe preoti, pe intelepti. A vorbit cu fiecare dar nimeni nu a putut sa-i dea un raspuns satisfacator. Multi oameni l-au sfatuit sa consulte pe batrina vrajitoare - ea era singura care i-ar fi putut da un raspuns. Dar pretul era mare - pentru ca vrajitoare era faimoasa in regat pentru preturile exorbitante pe care le cerea. Dar ultima zi a anului sosi si Arthur nu avu incotro, decit sa mearga la vrajitoare. Ea accepta sa-i dea regelui raspunsul la intrebare, dar Arthur trebuia sa accepte pretul ei mai intii: vrajitoarea a cerut sa se casatoreasca cu Gawain, cel mai nobil dintre cavalerii Mesei Rotunde si cel mai bun prieten al lui Arthur. Tinarul Arthur a fost terifiat la auzirea cererii vrajitoarei. Ea era cocosata si hidoasa, avea doar un singur dinte, mirosea ingrozitor si scotea sunete dubioase. Nu intilnise niciodata o creatura mai respingatoare. In consecinta a refuzat sa-si forteze prietenul sa se casatoreasca cu ea si sa indure asa o povara. Gawain auzind care era propunerea vrajitoarei, a vorbit cu Arthur si i-a spus ca nici un sacrificiu nu era mai mare decit viata regelui si ocrotirea Mesei Rotunde. Asa incit nunta lor a fost stabilita si vrajitoarea a dat raspunsul la intrebarea ui Arthur: "What a woman really wants is to be in charge of her own life. (Ce vrea cu adevarat o femeie este sa fie stapina pe propria-i viata)"

Toti au stiut ca vrajitoarea a grait adevarul si viata lui Arthur a fost crutata. Si ce nunta au avut Gawain si vrajitoarea! In timp ce Gawain era gentil si curtenitor ca intotdeauna, batrina vrajitoare nu a ezitat sa-si etaleze relele maniere, facindu-i pe toti sa se simta prost. Seara nuntii sosii. Gawain sfortindu-se, intra in dormitor. Insa ce priveliste il astepta! Cea mai frumoasa dintre femei era intinsa pe pat! Stupefiat, Gawain intreba ce s-a intimplat. Mindretea de fata replica: de vreme ce el a fost atit de dragut si gentil cu ea pe cind aparea ca o vrajitoare, ea va arata jumatate de timp ca o vrajitoare si cealalta jumatate va fi o frumoasa femeie. Si-l intreba care din cele doua aratari vrea el sa fie ziua si care noaptea? Ce cruda intrebare! Gawain se gindi: in timpul zilei o frumoasa femeie sa se mindreasca cu ea prietenilor, dar in timpul noptii, in intimitate o hidoasa vrajitoare? Sau sa prefere pe batrina vrajitoare in timpul zilei, iar noptea pe cea mai frumoasa dintre femei cu care sa imparta multe momente intime?

Tu ce ai alege? (Raspunsul lui Gawain urmeaza imediat dar nu-l citi pina nu faci alegerea ta...)

Alege inainte de a citi rapunsul lui Gawain!

Nobilul Gawain a replicat ca o lasa pe ea sa aleaga. Auzind asta ea a anuntat ca va fi frumoasa tot timpul pentru ca el a respectat-o indeajuns incit s-o lase sa fie stapina pe propria-i viata, sa ia propria-i decizie.

Morala: "If your woman doesn't get her own way, things are going to get ugly!" ("Daca nu-i lasi femeii tale sansa la propria alegere lucrurile vor lua o intorsatura urita!"
Investitia in reputatie salveaza sufletul unei organizatii
May 5th, 2006 by andras
ANETA BOGDAN (Chartered Marketer, Managing Partner la "Brandient") in dialog cu Eugen Dumbrava

http://www.hr-romania.ro/index.php?m=3&a=1577

Eugen Dumbrava: Ne propunem sa vorbim despre profilul unui "angajator preferat" de pe piata. Motivul: aceasta categorie este cautata de catre candidatii valorosi. Cum isi poate construi o companie brandul de "angajator preferat"? Sa exploram pentru inceput cateva premise.
Aneta Bogdan: Aceasta este o discutie interesanta, pe care - exact inainte sa plec de la Connex - am avut-o cu seful de resurse umane de acolo care intentiona sa faca o campanie de comunicare externa, prin care sa afirme ca este un angajator preferat, de fapt "cel mai preferat" daca fortam gramatica. Explicatia mea atunci, ca specialist in comunicare, a fost ca BRANDUL COMERCIAL este cel capabil sa creeze perceptiile de "angajator preferat", nu campaniile de publicitate (greu credibile, nu-i asa?) despre cat de preferat este un angajator. Angajatii tintesc aspirational sa-si asocieze numele cu cele mai spectaculoase branduri comerciale, fiindca stiu ca daca in CV-ul lor se vor gasi aceste branduri, brandul lor personal va fi mai cerut pe piata fortei de munca. Ne dorim sa lucram pentru Coca Cola, pentru P&G sau pentru Yahoo. De ce ne dorim? Foarte simplu: datorita spectaculozitatii acestor branduri, datorita faptului ca sunt leading branduri si ca acest lucru ne aduce si noua, prin transfer, o pozitie de top in piata muncii. Piata muncii functioneaza si ea ca o piata cu branduri - asta trebuie inteles!
ED: In realitate se tranzactioneaza branduri.
AB: Exact! Se tranzactioneaza branduri. Piata muncii este o piata de brand-uri de personalitati, branduri umane. Angajatorii se bat pe acele "nume" care ofera certitudini, iar certitudinile sunt oferite in proportie foarte mare de brandurile comerciale cu care numele respective s-au asociat.
ED: In afara de factorul "timp", ce alte repere mai pot fi asociate unui brand comercial?
AB: Este clar ca timpul este foarte important in branding. Trebuie sa ai timp sa construiesti un brand pentru ca acesta sa dea roade. Si da roade nu numai atragand vanzari, dar atragand si cele mai bune talente de pe piata. Si mai important este insa gradul in care un brand este adevarat cu el insusi. Spre exemplu, trimiti mesaje afara despre ce organizatie "frumoasa si laptoasa, si devreme acasa" esti si despre ce minunat este pentru orice angajat sa lucreze in aceasta organizatie, iar in timpul asta, angajatii tai se plang peste tot despre programele tale de motivare, despre comportamentul top managementului sau despre lipsa de strategie in managementul resuselor umane... E usor de inteles pe cine va crede lumea, nu?
Activitatea de resurse umane in tara noastra, la fel ca si branding-ul, sunt (din pacate) considerate doar ca... "dau bine": "trebuie sa avem si noi in firma un specialist de resurse umane, nu-i asa?" in fapt, putini dintre antreprenorii romani inteleg ce putere are resursa umana sau brandul intr-o organizatie. Daca stam sa gandim ce diferentiaza organizatiile intre ele - mai presus de viziunea exceptionala, unica, a unui antreprenor- ei bine, sunt talentele pe care se bazeaza aceasta viziune. VIZIUNE mai gasim - de bine, de rau - dar trebuie sa o si facem sa se "intample" si pentru asta ne trebuie COMPETENTE SI TALENT UMAN.
ED: Ce etape are de parcurs o companie atunci cand isi propune sa devina un brand comercial?
AB: Sa stie ce vrea, incotro, cum si cu cine... Si totusi, desi pare usor, este foarte greu de construit branduri. De aceea sunt si asa putine, chiar daca e un zgomot asurzitor din jurul milioanelor de nume care se nasc in fiecare zi in lumea intreaga. Am mai spus-o in acest interviu - important este sa construiesti ceva ce are un suport de adevar ca sambure, si care trebuie sa atraga oameni cu un profil consistent cu brandul respectiv. Daca ai un brand curajos, angajezi oameni bravi... sau - sa zicem - nu te apuci sa aduci intr-o banca traditionala oameni cu spirit antreprenorial, fiindca iti complici si tu viata, iar pe ei ii faci nefericiti. Politicile astea de atragere de noi talente trebuie sa fie construite conform cu brandul, sa fie sinergice cu acesta. De aceea e important sa se diagnosticheze mai intai identitatea unui brand. Daca ai un brand de tip antreprenorial, orientat spre risc, este clar ca vei introduce ca instrumente de motivare apetenta pentru decizie, imaginatia, inovatia, creativitatea.
ED: Pleci de la identitate.
AB: Sigur ca da. Si construiesti in jurul ei sinergetic. Ei bine, pe langa instrumentele specifice resurselor umane - de atragere, motivare, retentie etc , sunt foarte importante in constructia brandului - POLITICILE DE COMUNICARE INTERNA. Nu vorbim numai de materialele absolut obligatorii - newslettere, intranet, dar vorbim si de credibilitatea mesajelor, fiindca de cele mai multe ori apetitul top managerilor pentru BLA BLA-uri poate distruge orice fundament de constructie interna a unui brand. Decat sa lipesti pe pereti BLA BLA-uri cu ce tari si frumosi suntem noi, mai bine nu pui nimic, pentru ca iti fac mai mult rau, se intorc impotriva ta. Daca pui trei cuvinte simple acolo, dar credibile, in care se recunoaste toata lumea, lucrurile sunt de o mie de ori mai eficiente. Nimic nu frustreaza un angajat (valoros) mai tare decat demagogia comunicarii interne.
ED: Aici vroiam sa ajung. Cum se construieste brandul intern, cum il faci pe omul respectiv, pe acel om de resurse umane sa creada in brandul respectiv?
AB: Ferindu-te de demagogie. Asta e prima regula. Tentatia naturala a organizatiilor este de a nu tulbura apele, de a spune ceva frumos - caldut, dar care in general nu are substanta, credibilitate. Uite: poti sa faci exercitiul asta, iti dau in scris ca in 90% din marile companii de pe piata, daca te duci si vorbesti cu angajatii de acolo si intrebi care este viziunea corporatiei lor, fie nu stiu, fie zambesc si-ti spun "cine citeste ce au pus ei pe pereti?" sau "nu cred in viziunea aceea, fiindca ei zic una si noi de fapt facem alta"... Cred ca foarte, foarte putini spun cu cuvintele lor, pe intelesul lor "asta vrem noi sa facem, vis-a-vis de noi, vis-a-vis de clienti, vis-a-vis de parteneri sau de competitori sau in asta credem noi etc"... Cred ca a te feri de demagogie este cel mai important in comunicarea interna - brandingul intern in speta, este ideologie, este un set de credinte, de cuvinte, pe care trebuie sa le rostim si sa le re-rostim si sa credem in ele.
ED: Cum se internalizeaza aceste enunturi, valori?
AB: Se internalizeaza pe diverse niveluri. Spre exemplu CEO-ul da email-uri. CEO-ul trebuie sa fie detinatorul cuvintelor cheie si sa le spuna in stilul lui. Mai vine si top managementul care vorbeste cu oamenii din subordinea lui si la randu-i, trebuie sa fie detinatorul acelor cuvinte cheie, dar sa le reinterpreteze si el in propriul context. Dupa care sunt celebrele manuale ale angajatorului, celebrele actiuni comune de tipul teambuilding-ului ... si "vorbele ca vorbele", dar faptele ne "omoara". Daca vorbele spun una si faptele - alta, atunci e rau.
ED: Pot sa asimilez ceva ce nu imi place, sau ceva ce nu rezoneaza cu ceva intern la mine?
AB: Nu, niciodata.
ED: Si atunci cum ma determina pe mine o astfel de organizatie, cu branding de angajator preferat, sa cred ca e spre binele meu mediul acela? Probabil ca prin zona aceasta s-ar traduce internalizarea.
AB: Se fac diagnoze organizationale, in care se vizualizeaza frustarile si asteptarile angajatilor, gradul lor de intelegere a brandului, cultura organizationala, stilul managerial etc, se fac diagnosticari pe management, se fac programele prin care brandul trebuie explicat - de sus in jos, adaptat la fiecare categorie profesionala si manageriala care trebuie sa stie cum sa "traiasca" acest brand. Noi lucram in mod constant, de trei ani de zile, pentru organizatii care au peste 1000 de oameni. 1000 de oameni e mult... multe categorii profesionale si multe profiluri umane... Asta e cel mai greu - dupa ce construim branduri cu proprietarii si top managementul unui business, sa-i convingem sa mearga mai departe cu aceasta constructie si s-o disipeze in interiorul organizatiei... Cu cat angajatul simte ca este demagogie, cu atat se inchide in el, face pasul in spate si fie lucreaza la minima rezistenta si atunci nu mai adauga valoare job-ului lui, fie si mai rau, iti face surprize neplacute - nu ca pleaca, asta e bine, dar chiar poate sa "sicaneze" business-ul si organizatia.
ED: Normativul, general vorbind, ajuta brandul, constructia brandului?
AB: Il ajuta, pentru ca este o forma de disciplina.
ED: Poti forma un brand avand ca dominanta disciplina?
AB: Nu, nu exista asa ceva. Iti trebuie disciplina in branding, ca si in managementul resurselor financiare, dar mai intai de toate iti trebuie claritate, credinta si daruire.
ED: O mica escala in zona contributiei managementului. Ce face managementul, filtreaza, deblocheaza, faciliteaza? Care este aportul lui in constructia unui brand de angajator valoros? Ce ar trebui sa stie managerii romani? Lucruri minimale.
AB: In primul rand ar trebui sa inteleaga brandul ca valoare adaugata businessului. Daca pot intelege acest lucru, se pot intelege mai usor intre ei. Daca toti vorbesc brand, atunci toti au aceeasi intelegere a alocarii resurselor. Aici e bun instrumentul de BRAND VALUATION facut periodic si care arata daca pe parcursul timpului, valoarea brandului a crescut sau a scazut. Managementul trebuie sa inteleaga abordarea brandului nu ca jobul directorului de marketing sau de PR, sau de resurse umane, ci ca jobul fiecarui angajat, ca filozofie de relationare si de comportament intr-o organizatie. Si evident, managementul trebuie sa inteleaga brandul ca sursa de avantaj competitiv in piata. Foarte putini manageri romani, in general cei care au lucrat in marile corporatii sau au avut contacte cu lumea de afara, vad in branduri valoare financiara sau sinergie intre business si organizatie. E un proces de invatare - gandeste-te ca managerul roman de abia a aflat care e treaba cu structurile organizatorice, cu responsabilitatile, cu strategiile, cu cultura organizationala, iar acum ii spunem ca este gardianul unui brand care valoreaza XX milioane de dolari si felul in care se comporta el cu colegii si subordonatii lui influenteaza cresterea sau diminuarea acestei valori. E cam mult, nu crezi? Foarte-foarte putini vor putea accepta sa lege activitatea lor, comportamentul lor, vorbele lor, de valoarea financiara brandului...
ED: Sunt pregatiti managerii romani sa realizeze ceva schimbari in zona brandului fara asistenta de specialitate?
AB: E un process de invatare. Cei inteligenti isi angajeaza consultanti - in felul acesta, invata mai repede, scurteaza drumul invatarii.
ED: Sunt organizatii in situatia in care sa constate ca au probleme si sa nu accepte remediul oferit sau potentialul remediu?
AB: Din perspectiva brandingului?
ED: Da.
AB: Sunt destule. Gandeste-te ca rebranding inseamna schimbare si schimbarea este o operatie pe cord deschis. Cand prezentam raportul de consultanta de brand, ca rezultat al unei auditari de brand, nu prea zambeste nimeni din management, ba uneori se simt chiar "deranjati" de ceea ce le spunem. Cateodata se mai si supara pe noi.
ED: Da, pentru ca ii afecteaza.
AB: Exact. Noi spunem acolo niste lucruri pe care le-am vazut, evident ca le spunem cu buna credinta si cu obiectivitatea unora de pe margine - dar e neplacut pentru ei sa auda cum nu le functioneaza sinergetic structurile cu arhitectura brandului, cum cultura organizationala nu are nici o legatura cu personalitatea brandului, cum comunicarea de brand e vraiste...
ED: E o trasatura specifica mediului romanesc aceea de a manifesta rezistenta la schimbare si de a accepta doar beneficiile schimbarii?
AB: Nu, nici gand.
ED: Asa e peste tot?
AB: Da. Vine din natura umana, este inconfortul la schimbare.
ED: La noi are o culoare specifica?
AB: Uite, noi avem acum norocul sa lucram cu trei companii de dincolo, in trei proiecte diferite, dintre care doua se desfasoara aici in Romania si unul in afara si vorbim foarte mult cu partenerii nostri straini, ii intrebam lucruri, fiindca ei fac meseria asta de zeci de ani. Se pare ca, statistic, doar 20-30% din procesele de schimbare reusesc... Sincer, eu cred ca Romanii sunt chiar mai deschisi la schimbare decat alte natiuni. Nu am statistici in spate, dar speculez pe baza unor cercetari pe profilul angajatului si a managerului roman, publicate in ultimul timp. In tot cazul, daca ceva poate salva tara aceasta - si aici nu e nici un fel de beletristica - ei bine, clasa de management romaneasca o poate salva. Ea poate sa invete politicienii sa faca management, ea poate sa dezvolte noile generatii si sa le tina aici, in tara, sa nu mai plece si sa ramana dincolo. Aici e mai multa nevoie de ei.
ED: O sa vina marele click in 2007 si vom vedea atunci.
AB: O sa vina marele click si atunci lucrurile se vor schimba fara sa ne ceara voie. Ne va pieri confortul asta ca suntem buricului universului, ca "ce tari suntem" in IT sau in limbi straine. Vin vremuri grele pentru romanii de pe piata fortei de munca, fiindca vor trebui sa competitioneze cu europenii de pe piata fortei de munca.
ED: Vreau sa te mai intreb ceva spre sfarsit, un ultim cuvant, ceva legat de campul relational in organizatie. Cum poate influenta brandul unei firme care isi propune sa devina angajator preferat, relatiile interpersonale?
AB: Daca definesti brandingul si brandul ca relationare in sine, ca un transfer de credinta dintr-o parte in alta, atunci pur si simplu te gandesti "cat de agresiv, cat de nepoliticos pot fi cu colegul meu?". Pai cam atat cat imi da voie brandul, nu? Relationarile - ca fundament al culturii organizationale, sunt afectate de asa de multi factori, contextul este atat de complicat de controlat, iar cateodata chiar si bunele intentii nu te duc acolo unde ti-ai dori. Un brand care se afla clar in mintea unui angajat trebuie sa fie un ghid pentru comportamentul acestuia. Dar, pe de alta parte, angajatului trebuie sa i se explice clar care e treaba cu brandul pe care il deserveste.
ED: Ai avea o remarca in incheiere?
AB: Cred ca aceasta este: daca vrei sa te pozitionezi ca angajator preferat, trebuie sa o faci in primul rand in fata organizatiei tale. Daca vrei sa fii angajator preferat, trebuie sa ai grija cum te pozitionezi fata de angajatul tau si niciodata sa consideri ca doar marketing-ul construieste marele brand, iar organizatia nu conteaza, se poate intampla orice in interior. Marile branduri se bazeaza pe mari organizatii (in sensul maretiei acestora, nu a marimii lor). Brandingul este o investitie in timp si in oameni. Cine investeste in reputatie, construieste o cetate mai tare decat bronzul, vorba poetului. Investitia in reputatie salveaza sufletul unei organizatii si este probabil cea mai buna forma de responsabilitate sociala a organizatiei respective.
Din scrisorile recente ale copiilor romani catre Dumnezeu
May 5th, 2006 by andras
din ziarul "Formula AS", http://www.formula-as.ro/articolprint.php?id=7252

Imi place de Tine

Draga Dumnezeu,
Ma cheama Ana Maria si sunt in clasa a IV-a. Imi place educatia fizica, civica, muzica si matematica. Si de Tine imi place, pentru ca mi-ai dat viata, esti mereu langa toti oamenii si ii ajuti pe toti. Si eu ii ajut cat pot, dar stau la bunica. Parintii mei sunt la tara si mai am inca patru frati. Tata nu vrea sa se suie pe casa ca sa repare acoperisul, sa puna pungi, sa nu mai ploaie peste ei inauntru. As vrea sa ii ajuti. Mamaia mea are 62 de ani si o doare tare rau capul. Are pensia 1.720.000 si o ducem greu. Eu as vrea sa ma retrag din mica mea scrisoare, dar as vrea sa-Ti scriu o poezie: ‚?ĺDraga Dumnezeu,/ Te iubesc foarte mult,/ Imi place tara,/ Imi place si de Tine./ Imi place si de toti./ As vrea sa Iti multumesc/ Pentru tot ce ai facut‚??. Stiu ca ti-am zis de o mie de ori, dar imi place de Tine. Cu drag,

ANA-MARIA CODREANU, clasa a IV-a C, Scoala nr. 41, Galati

Nu as vrea sa mor...

Doamne, te rog sa-mi dai mie si parintilor mei si rudelor multa sanatate, multa gandire, ca sa citesc frumos si clar, sa scriu tot frumos. Eu cred in Dumnezeu si nu vreau sa-i fac viata un chin, dar vreau sa aiba si El grija de mine, ca sa nu patesc nimic rau. Nu as vrea sa mor, ca eu nu pot sa inviez inapoi. Eu Il iubesc pe Dumnezeu, si mereu imi fac rugaciunile ca sa pot vorbi cu El.

STOICA ANA MARIA, clasa a III-a B, Scoala nr. 41, Galati

Nu Te vad, dar Te iubesc

Eu cred despre Dumnezeu ca este o persoana foarte buna. El ne ocroteste si ne pazeste. Eu vreau sa imi ierte pacatele mele, ca si eu trebuie sa iert tot mereu. Orice am face ne iarta, pentru ca El e foarte bun. Toti Il iubim. Am multe icoane cu Dumnezeu. Il iubesc mult. Ii sunt datoare cu multe fapte bune. As face orice pentru El. Cand ne pedepseste o meritam.
Doamne, eu nu Te vad, dar Te iubesc, cred in Tine si Te respect. Cand merg la biserica, imi doresc sa Te vad in carne si oase. Toti Te iubesc si au incredere in Tine, chiar daca ei nu Te vad."

SORINA ASOFRONIE, clasa a III-a B, Scoala nr. 41, Galati

Unicule!

Draga Dumnezeu,
Tatal meu care esti in ceruri, care pe toate le vezi si pe toate le stii. Esti o minune si vreau sa Iti multumesc pentru ca mi-ai dat viata, mi-ai dat parinti care ma iubesc si ma protejeaza. Mi-ai dat minte luminata, m-ai ajutat sa trec peste ce era mai greu, m-ai adus pana in clasa a patra. Sper ca o sa fiu cuminte si de acum inainte, si n-o sa fac pacate, si doresc sa ajung in ceruri, cand imi va veni randul, sa-Ti cant Tie, zi si noapte. Doresc sa traiesc frumos viata asta si sper ca o sa traiesc si cealalta viata la fel. Iti multumesc pentru ca ne-ai ajutat pe noi, toti, cand ne-a fost mai greu, si iarta-l pe tata, te rog eu frumos, deoarece vine obosit de la serviciu si uita sa isi faca rugaciunea.
Unicule! Ai fost langa mine si m-ai sustinut tot mereu. De aceea tu esti fiinta pe care nu mi-o pot inchipui. Te rog frumos sa ne ierti pentru pacatele noastre. Iti cerem multe, dar Tu nu Te superi si nu spui ca ‚?ĺnu‚??. Ce Iti cerem ne dai. Ti-am scris ca sa-Ti arat ca Te iubesc si tin la Tine. Iti multumesc pentru tot, Unule Domn, care esti o lumina ce lumineaza. Iti mai multumesc ca mi-ai dat o inima curata si m-ai ajutat sa nu cred in ispita si m-ai luminat cand m-am pierdut la lucrarile din clasa. Sa ii ierti pe toti care Ti-au gresit. Te rog frumos, Tatal meu.

ANA-MARIA PADURARU, clasa a IV-a C, Scoala nr. 41, Galati

Dar si pentru copaci

Draga Dumnezeu,
Vreau sa ii dai bunicii mele puterea de a termina casa pe care a inceput-o. Dar si pentru mama mea, multa putere de munca. Dar si pentru orfani, puterea de a avea parinti. Dar si pentru mine, puterea de a lua note bune. Dar si pentru toti oamenii, sanatate multa. Dar si pentru toti copacii. Dar si pentru berze, multa sanatate. Dar si pentru flori.

ANDREEA TERCU, clasa a II-a C, Scoala nr. 41, Galati
Banc sec
May 4th, 2006 by andras
de la Eugen

Pentru cei care gusta unul sec!

========================
Daca decupezi acest cupon
poti cumpara un nou
monitor!
========================
Marele dejun
May 4th, 2006 by andras
Unic si irepetabil
May 3rd, 2006 by andras
de la Dani

Joi, 4 mai 2006, la 2 minute si trei secunde dupa ora 1 noaptea ora si data vor fi 01:02:03 04/05/06. Asa ceva nu se va mai intampla niciodata!
... un site creat doar pentru tine!
May 1st, 2006 by andras
http://www.fitzuica.ro
Domnul educatoare...
May 1st, 2006 by andras
Despre ANDREI PARVAN, cotidianul "Adevarul" de Marti, 24 septembrie 2002. In coltul din dreapta al primei pagini si apoi in toata jumatatea de sus a paginii 13.

Unicat in gradinitele Capitalei: ANDREI PARVAN, un baiat de 21 de ani, este... "educatoare"


In tara, mai sunt inca doi educatori, la Arad si Arges

"Domnu' Andrei e bun. Il iubim pentru ca sta cu noi in clasa, ne invata cantece si poezii, nu ne cearta, ne da buline rosii, se joaca in curte cu noi...", se lauda, ieri, Georgiana Bencu, din grupa pregatitoare a Gradinitei 205 din Capitala. Motivul pentru care fetita se bate cu pumnii in piept este ca ea are, de la 15 septembrie, in loc de o doamna educatoare, un domn "educatoare", in persoana lui Andrei Parvan, un baiat in varsta de 21 de ani. Andrei a absolvit, in 2001, Colegiul National "Elena Cuza" din Bucuresti, specializarea invatatori-educatoare, si s-a inscris, in acelasi an, la concursul de titularizare, unde s-a clasat al optulea din 223 de candidati, fapt care i-a permis sa devina singurul baiat titular pe un post de educatoare din Bucuresti. Tot anul trecut a fost admis la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti. Daca, anul trecut, Andrei, dupa o luna in functia de educatoare, si-a luat concediu pentru continuarea studiilor, in acest an baiatul este decis sa imbine jocul cu invatarea la grupa pregatitoare a Gradinitei 205. "La noi in gradinita, doar fochistul mai e barbat. Am fost surprinsa cand m-am trezit cu Andrei si mi-am zis: "Ori vor fi retrasi toti copiii de la grupa pe care o sa i-o dau, ori se vor mai inscrie si altii". La scurt timp, am constatat ca toti copiii au fost atrasi de Andrei, iar parintii erau foarte incantati", a spus Viorica Varsta, directoarea gradinitei. "Am fost surprins de tineretea lui si am crezut ca un baiat atat de tanar nu poate da educatie unui copilas. In scurt timp, s-a dovedit insa foarte bun", a afirmat Emil Damian, parinte. Nici in randul colegelor de breasla nu a fost privit ca o oaie neagra. Formandu-se in liceu, intre fete, Andrei a reusit sa starneasca admiratia si simpatia educatoarelor. Ieri la pranz, Andrei ii ajuta pe cei 20 de copilasi din grupa sa sa isi puna pijamalele pentru somnul de dupa-amiaza. "Domnu', e prea cald aici!", a exclamat un copil. "De ce trebuie sa dormim?", a intrebat altul. Pentru fiecare, baiatul-educatoare a gasit un raspuns linistitor. "Am o satisfactie deosebita cand ii pot ajuta pe acesti mititei dornici de a afla o informatie. Din punctul meu de vedere, copilul poate vorbi permanent. Este o tampenie sa-i spui copilului sa taca si sa vorbeasca doar atunci cand este intrebat, spune Andrei Parvan. Copiii sunt foarte curiosi de viata personala a lui Andrei. "Sunteti casatorit?", "Ce zice sotia dumneavoastra ca stati toata ziua aici, cu noi?", acestea sunt doar cateva din intrebarile pe care Andrei spune ca i le pun copilasii sai. Andrei Parvan nu este casatorit si, la cei 21 de ani ai sai, inca nu se imagineaza cu nevasta si copii. Mogaldetele din grupa pregatitoare ii sar in brate, il strang de maini si il invita sa serveasca din ciorbita lor (mancare preparata din hartie si alte obiecte), iar Andrei nu se da in laturi de la jocurile in care il atrag copiii. "Imi place sa creez bucurie. La gradinita vin din placere si nu pentru cei 2,2 milioane de lei", a mai adaugat Andrei. "Fabricant de oameni", aceasta crede el ca este menirea sa in viata. De aceea, vrea ca, dupa terminarea facultatii, sa se implice in proiecte de ajutorare a copiilor cu nevoi sociale.
»  Substance: ABlog.ro   »  Style: Ahren Ahimsa
X
Termeni si conditii de utilizare