YesterNight.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Viktor Emil Frankl – Teoria şi terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie şi analiza existenţială, Ed. Trei, Bucureşti, 2008

şi

Viktor E. Frankl - Omul în căutarea sensului vieţii, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2009

Pe prima am primit-o când am cerut celui mai bun dintre prietenii mei ceva şi mai bun de citit. Am luat, am deschis, am răsfoit… Mi-au sărit în faţă frazarea lungă şi (pe alocuri) termenii de specialitate, la prima vedere. La a doua, curgerea deloc complicată a scriiturii. La a treia, am început să iau notiţe.

Volumul dintâi e foarte bun. Mai ales când şi dicţionarul e aproape, pentru primele 200 de pagini. Întrucât herr Frankl manevrează dezinvolt limbajul şi cazuistica de specialitate proprie celei de-a treia şcoli vieneze de psihoterapie (1. Freud, 2. Adler) pentru a construi o taxonomie a nevrozelor contemporane. Cireaşa de pe tort este „intenţia paradoxală” iar delicatesă rară e algoritmul vindecării şi recuperării, ascuns în carte.

Viktor Frankl nu este însă doar un supravieţuitor celebru sau cel dintâi logoterapeut ci şi un gânditor rasat care identifică şi tratează cea mai dureroasă bubă a umanităţii: căutarea de sens. Suferinţa existenţială, „boala sufletească”, după cum scrie la carte… Bună de tratat cu măcar câteva rânduri de optimism, în fiecare dimineaţă.

Pentru că (iar aici se arată din belşug), indiferent de condiţii, omul se poate ridica şi îşi poate înfrânge „destinul”. Îşi poate păstra/construi demnitatea sa de om şi îşi poate păstra cea mai de preţ libertate: pacea sufletului, capacitatea de lua decizii şi de a se oferi vieţii.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Îţi plac cifrele? Dar pozele?

Matematica asta mi-a-ncurcat socotelile…

Însemnare predefinită, publicată automat.

E primul film rusesc pe care l-am văzut de la capăt la coadă. Că doar n-are cum să fie primul film rusesc pe care l-am văzut…

Şi e o capodoperă!

Însemnare predefinită, publicată automat.

Acum vreo lună, una dintre eroinele însemnărilor din fiecare luni a aflat că merită mai mult, că este o persoană deosebită şi că actualul loc de muncă nu o reprezintă cu adevărat. Şi, fireşte, că e păcat de potenţialul ei…

Aşadar, fata şi-a actualizat CV-ul şi mi l-a trimis pentru o privire de ansamblu. Eu am făcut nişte mici schimbări ale modificării şi l-am dat ’napoi. Apoi (fără să se mai uite la conţinut) l-a trimis unuia dintre cei mai mari angajatori din lume…

Şi abia după aceea a deschis documentul, să vadă în ce a constat intervenţia mea. Iar ochii i s-au oprit la rubrica „secs”, unde scrisesem clar şi mare: „Din când în când, atunci când nu fac dragoste sau când mă lasă ăla micu’…”

Însemnare predefinită, publicată automat.

de la Eugen

Parul alb nu se mai respecta. Se vopseste!

Japonezii nu privesc, banuiesc.

Cand un medic se inseala, e mai bine sa aruncam pamant peste chestiune.

Muzica japoneza este o tortura chinezeasca.

Ecoul are intotdeauna ultimul cuvant.

In avion timpul trece in zbor.

A muri e ca si cum ai dormi, doar ca nu te trezesti sa te duci la baie.

Marijuana provoaca amnezie si… altele, nu-mi amintesc.

Tantarii mor intre aplauze.

Tatal meu a vandut farmacia pentru ca nu mai avea leac.

In ziua de azi fidelitatea se intalneste doar in echipamentele de sunet.

Exista casnicii care se termina bine, altele dureaza toata viata.

Diabeticul nu poate pleca in luna de miere.

Cand totul urca, lenjeria intima coboara.

Trebuie sa lucram si sa dormim 8 ore, dar nu aceleasi.

Este usor sa rezolvi o problema economica, ai nevoie doar de bani.

Bucura-te de fiecare zi, caci intotdeauna va aparea un imbecil sa ti-o strice.

Iubiti-va unii pe altii.

Fa-o bine si nu te uita cu cine.

Este curios cum au numit “sex oral” tocmai practica sexuala in care se poate vorbi cel mai putin.

Magicianul a facut un semn si a disparut foamea; a facut un alt semn si a disparut injustitia, altul si s-a terminat razboiul. Politicianul a facut un semn si a disparut magicianul.

Bigamul: un idiot la patrat.

Însemnare predefinită, publicată automat.

N-am planificat evadarea în necunoscut. Dar s-a întâmplat! Un telefon într-o după-amiază caniculară, o negociere de câteva minute mai spre căderea serii şi a fost gata o experienţă faină de tot.

Iar acum, după ce lucrurile s-au aşezat niţel, îndrăznesc nişte priviri înapoi.

1. Dacă există o ilustraţie ideală pentru ceea ce înseamnă „echipă”, atunci efectivul de personaje implicate în producerea unui film e cel mai bun exemplu. De la scenarişti până la catering, de la maşinişti şi electricieni până la cei de la efecte speciale, totul trebuie să meargă brici! Şi aici e vorba despre câteva zeci bune de oameni (în cazul de faţă, vreo 180 cu totul), care trebuie să funcţioneze impecabil. Iar reuşită nu stă în terminalele telefonice sau staţiile de emisie-recepţie atârnate de brăcinar, nici în numărul sau intensitatea distribuţiei de sarcini din fiecare dimineaţă.

2. Pe de altă parte, prea mulţi sunt cei ce o ard degeaba. Şi aici nu e doar mintea românului de pe urmă, „călcarea pe picioare” sau impactul recesiunii economice… Parcă-s prea mulţi şoferi, prea numeroşi asistenţii asistenţilor, prea destule fetele de la machiaj sau cei de la „administrativ”. Am obosit repede să reţin titulatura completă a managerilor şi n-am reuşit încă a pricepe de ce e nevoie de Third Assistant Director doar pentru traducere sau indicaţii regizorale. Chiar dacă săracul s-a chinuit vreo juma de oră să-mi împrăştie nedumeririle şi să răspundă întrebărilor mele repetate asupra „les responsabilités très importantes dans le tournage”.

3. Un alt mare motiv de compasiune au fost figuranţii. Puştani adunaţi de pe habar-nu-am-unde, costumaţi şi machiaţi de pe la 10 dimineaţa pentru ca abia pe la 12 să ajungă în platou… Undeva în cel mai puternic soare al amiezii, năduşind cumplit în uniformele incomode şi purtând kilograme de recuzită după ei. Scenă după scenă, dublă, după dublă!

4. Dublele-s degeaba! Oricât de nereuşită ar fi prima încercare, le lipseşte sclipirea şi naturaleţea. Şi intervine oboseala or plictisul, dacă chiar dacă nu e vorba de efort fizic. Şi nici scenele de după 12 noaptea nu-s atât de reuşite, reîncălzind atmosfera.

5. Ştiu şi de ce! Prea puţină comunicare regizorală… Este foarte adevărat că filmul nu e teatru, unde fiece reacţie e ginită de spectator şi unde consumatorul este evident mai exigent în privinţa trăirii autentice. În film (sau poate mi se pare mie…) nea regizorul e mai atent la cadre, la poziţionarea în spaţiu, la jocurile de lumini şi la articularea în decor. În ce mă priveşte, figuranţii-s figuranţi! Actorii ştiu bine ce-au de făcut şi (de altfel) sunt cei ce trăiesc povestea ce se întâmplă între scenariu şi suportul digital ce le capturează reacţiile. Şi parcă mi-aş fi dorit ceva mai mult nerv şi parcă şi mai multă magie…

6. În prima zi, cătând cu privirea oamenii ce treceau pe la „costume” am băgat de seama un lucru. Şi apoi l-observat cu maximum de atenţie în fiecare situaţiune: jocul din afara scenei şi apucăturile culturale. Colegii francezi păşesc relaxat, privind în sus, imperial. Bărbaţii români, trăgând din umeri, cu braţele depărtate de corp, profund „manelistic”. Franţuzoaicele cu pas mărunt şi privind pe sub sprâncene. Româncele cu pas apăsat şi larg, holbându-se ca la a ţăşpea minune a lunii… Şi (nu în ultimul rând) până şi în pauzele „de pipă”, vedeam mişcându-se buzele actorilor francezi… Repetau! În 5 minute libere, a doua zi, când se puteau relaxa în voie privind nebunia de la rulote, au ales să tacă şi să (se) asculte. Românii au căscat şi au cerut un foc…

7. Şi mai e ceva! Vrând-nevrând, în mai multe rânduri, de mai multe ori, am fost nevoit să ascult „La Marseillaise”. Şi de fiecare dată îmi simţeam pulsul în gât, mi se deschideau porii şi respiram (nenatural de plăcut)…

Însemnare predefinită, publicată automat.

Jerry Sittser – Voia lui Dumnezeu ca mod de viaţă, Ed. Kerigma, Oradea, 2007

Una dintre cele mai nocive dintre clişeele ce ne-au distorsionat „viziunea despre viaţă” şi evoluţia celor mai mulţi dintre noi a fost „menirea”. (Cu totul altceva decât „proiectul de dezvoltare personală” şi e bine că se întâmplă aşa, fiind nu doar asumat de către individ cât şi mai obiectivat, la distanţă rezonabilă de „rostul omului în viaţă”, oarecum predeterminat). Dar să revin la pălmuţa pe care mi-a dat-o la funduleţ lectura asta.

Ce zice autorul? Că nu există un „plan”. Că nimeni (nici Dumnezeu, nici „steaua călăuzitoare” sau zeiţa furtunilor :-P) nu a stabilit nimic în ceea ce ne priveşte. Doar scopuri şi obiective. Plus oportunităţi şi întâlniri cu ocazia. Alegeri! Provocări menite să ajute la dezvoltarea de personalităţi şi la desăvârşirea de caractere. Şi asta-i şi esenţa: să faci bine ce ai de (ţi se oferă sau trebuie) făcut.

Iar în afară de ăst„modus vivendi” sunt doar poveşti…

John Ortberg - Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă, Ed. Majesty Press, Arad, 2004

Dintre toate cărţile din bibliotecă, de lucrarea prietenilor de la Arad ar trebui să-mi fie cel mai ruşine. Pentru că aproape 5 ani au trecut până l-am deschis. Şi-aşa de rău mi-a părut…

Are umor. Are har. Are provocare. Pentru că, în fapt, despre asta e vorba: cum să renunţi la ceea ce ştii şi chiar ce eşti. Cum să creşti, cum să greşeşti şi cum să înveţi. Cum să fii mai circumspect(ă) în privinţa certitudinilor. Sau cum să explorezi şi să stăpâneşti necunoscutul. În lipsa oricărei garanţii şi poate a oricăror motive. În nici un caz, „inconştienţă”! „încredere în sine”, „credinţă”, „siguranţă”, „determinare”, „împăcare cu sine”… da!

Jim Hohnberger – Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…, Ed. Zappy’s, Urleta, 2009

Jim scrie foarte bine. Excelent! Asta nu mă transformă însă într-un adulator… Deşi i-am citit toate apariţiile în română (vreo 6 singur) urmând cele ale soţiei. Dar chiar dacă nu-s întru totul de acord cu metoda, nu înseamnă că mesajul şi substanţa nu-s suculente!

De fapt, Jim e şi el un fel de drog al dimineţilor devreme sau serilor târzii, precum confratele mai sus pomenit. Fascinant în seninătatea debordantă cu care îţi vinde provocarea. Pe care o întăreşte cu suport şi argumente necesare în redesenarea hărţii interne şi pentru o resetare a sistemului de valori, atitudini şi comportamente.

Pretextul sunt „prietenii” sau cei „ce-ţi doresc binele” mai mult decât oricine. Şi autorul livrează atât motive pentru care să nu ţi-l laşi luat… Ba chiar să-l cultivi de mic pentru ca mai târziu să crească mare.

Însemnare predefinită, publicată automat.

N-are cin’ să te uimească şi n-ai cui să-i provoci simţurile? Îţi dau eu cui: http://izismile.com/2009/06/30/nails_life_38_pics.html

Iar după ce a făcut înconjurul netului, dau şi eu un umăr. Pentru împreuna simţire, http://www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea

De vreo 2 luni mă chinui să-i fac o introducere zdravănă lui Cosmin Alexandru. De parcă de asta are el nevoie! http://www.cosminalexandru.ro

Şi uite-aşa, suntem mai mulţi cei ce continuăm să nădăjduim şi să facem lucrurile bune mai bine…

Însemnare predefinită, publicată automat.

Bun, nene. Foarte bun! Neaşteptat de bun… După mine, cea mai bună animaţie văzută până acum.

Şi n-am să fac risipă de vorbe ci te sfătuiesc să-l vezi. E înduioşător, pasionant, imprevizibil. Dincoace de rafinamentul tehnologic şade o intrigă prelungită şi se stârnesc simţuri, aşteptări şi dorinţe.

Să cârcotesc? I-a lipsit dublajul, numai 3D n-a fost, am stat prea în faţă şi-n sală era cumplit de condiţionat aerul… Dar „Up” e prea savuros ca astea să mai conteze!

Însemnare predefinită, publicată automat.

La fiecare câteva zile, am chef să gătesc. Ultima dată, ceva exotic, cu sos şi niţel pui… Ia-l însă de unde nu-i! Aşa că transmit mai departe gospodinei.

- Trec eu şi cumpăr, când vin de la muncă.

- Dar n-am nevoie de unu’ întreg. Numai 50g! Doar n-o să maltratez produsul pentru asta… Am şi eu suflet, nu?

- Nu ştiu. Nu s-ar zice că locuiţi împreună!

de pe net

E titlul unei carti scrise in 1885 (secolul trecut, da, nu e o greseala!) de catre Paul Lafarge, mai actuala ca oricand.

Vorbeste pana si despre criza unde vom ajunge…

1. Muncim mai multe ore, si producem mai mult, ca sa castigam mai mult – asa ni se cere «ideologic» de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni «motivati» care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, ca nu muncim pentru ei, nu ne inregimentam.

2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/patroni nu sunt suficiente pentru toata tentatia la care produsele lor ne supun; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam.

3. Tentati, vrem sa cumparam. Muncim mai mult sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.

4. La un moment dat sunt atat de multe produse ca nu mai are cine le cumpara – caci spirala infernala continua: continuam sa muncim mai mult ca sa ne platim creditele, sa consumam mai mult.

5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5 ? Ca doar or sa munceasca bine aia 5… Daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Somajul e gata ! astfel, mai putini oameni muncesc mai mult, calitatea produselor/serviciilor scade dar nu conteaza pentru patron: banii vin… Somerii? Treaba lor!

6. Creditele sunt din ce in ce mai multe, caci cine intra in cercul lor iese greu

7. La un alt moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliar… toate pica.

Ei, noi ne aflam in acest al saptelea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.

Numiti asta nebunie, mania persecutiei… paranoia, daca doriti. Dar parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 124 de ani!

Însemnare predefinită, publicată automat.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Tom Rath & Donald Clifton – Cât de plină ţi-e găleata?, Ed. ALLFa, Bucureşti, 2007

A stat cartea asta învelită în ţiplă şi bine ascunsă în bibliotecă mai bine de 9 luni. Hmm… Şi fireşte că mă oftic, pentru că, am citit-o apoi dintr-o răsuflare!

Ideea e ruşinos de simplă! Fiecare dintre noi avem o găleată şi o cană. Cu asta din urmă umplem găleţile celorlalţi. Şi ei la fel. Cană cu cană, adăugăm mesaje pozitive, laude, încurajări şi contribuim la zidirea celorlalţi.

A fost o setare aiurea pe care cercetătorii, terapeuţii sau vorbitorii motivaţionali au avut-o: interesul pentru ceea ce nu funcţionează. Iar asta a fost preluată rapid de manageri, părinţi şi educatori, preocupaţi mai mult de nevralgii şi de puncte slabe decât de valorizarea punctelor tari, a bunelor practici şi a excelenţei.

Or asta e şi ideea! Sau regula de aur, sau ce vrei tu…

Şi dacă chiar vrei, hai să te mai întreb ceva?

1. Cu ce nume vă place să vi se adreseze cei din jur?

2. Care sunt „butoanele dumneavoastră fierbinţi” - hobby-urile şi interesele despre care vă place foarte mult să vorbiţi?

3. Ce anume vă dă cele mai multe sentimente pozitive sau vă umple cel mai mult găleata?

4. Din partea cui vă place cel mai mult să primiţi laude sau recunoştinţă?

5. Ce tip de laude sau recunoştinţă vă place cel mai mult? Preferaţi genul de recunoaştere oferită în public, într-un cadru mai intim, în scris, verbal sau alt tip de recunoaştere?

6. Ce forme de recunoştinţă vă motivează cel mai mult? Preferaţi certificatele cu onorarii, diplomele care atestă câştigarea unei competiţii, bileţelele care pentru sunt pline de semnificaţie sau altceva?

7. Care consideraţi că a fost cea mai frumoasă recompensă pe care aţi primit-o vreodată?

(Interviul de umplere a găleţii, pag. 93)

Însemnare predefinită, publicată automat.

N-am scris ieri. Am sărbătorit.

Şi-o voi mai face încă vreo câteva zile…

E meritul „Turului”.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Clint Eastwood (anunţând ultima sa prestaţie ca actor), monumental. Şi ceva mărunţiş…

Protganoistul – Walt Kowalsky, pensionar, văduv recent, fost inginer într-o uzină auto americană. Om dintr-o bucată, „de modă veche”, îndepărtat de familie şi de prieteni, veteran „de” Coreea, actual soldat în războiul din suflet.

Personajele - Membrii familiei, vecinii vietnamezi, tânărul preot al congregaţiei, câinele casei, periferia tulbure şi un rarisim şi superb exemplar Ford.

Intriga – Tao (vecinul „gălbejit” şi „fătălău”), la presiunea unor mici interlopi conduşi de propriul verişor, încearcă să fure bijuteria din garaj. Apoi, sub presiunea tradiţiilor sudasiatice, încearcă să suporte săptămâna de reabilitare, în slujba luptătorului.

Naraţiunea – E metafora călătoriei iniţiatice, ritualul devenirii junelui adult. Şi a revenirii la viaţă a luptătorului de altădată. Cu atenţie la detalii, la jocurile de cuvinte şi la gesturi mărunte, la contrastele de lumină şi la unghiurile de filmare, unde camera-i doar oaspete discret în peisaj.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Aceleaşi năzdrăvănii din bucătărie necesitau nişte peşte. Aşa că întreb:

- În afară de mine, de puiul ăla tranşat şi de muţunache dintre perne, ce creaturi mai sunt prin casă?

- Nu-s în casă. La zoo ai încercat?

- Peşte la zoo?

- Ce peşte?

- Sunt în faţa aragazului şi mi-e urât singur.

- Bine, las’ că trec eu să cumpăr… În acvariu nu mai e nimic?

- D-un’ să fie? La ultima ploaie i-am scos la aer…

Însemnare predefinită, publicată automat.

Vechii învăţaţi chinezi cunoşteau orarul organelor. Organismul îşi trimite întreaga energie către anumite părţi ale sale, la un moment dat. S-a demonstrat ştiinţific că cine nu respectă şi tulbură repetat ritmul interior se îmbolnăveşte mai des şi mai repede.

Ora 6

Este momentul trezirii organismului. Chiar dacă încă moţăim, corpul nostru a intrat în priză, s-a apucat de producţia de hormoni. Zahărul din sânge, , aminoacizii şi hormonii acţionează la capacitate maximă. La această oră trebuie evitate alcoolul şi nicotina.

Ora 7

Inima intră în viteza a cincea. Începe producţia de hormoni sexuali. Cine preferă sportul făcut dimineaţa face o greşeală pentru că inima este suprasolicitată, iar rezultatul este acelaşi. La această oră trebuie servit micul dejun, dar înainte este indicat să beţi un pahar cu apă, pentru a ajuta digestia.

Ora 8

Organismul tânjeşte după "combustibil". Din nefericire este şi ora la care au loc cele mai multe infarcturi şi accidente vasculare cerebrale. Este ora ideală dacă vreţi să vă faceţi o analiză a sângelui. Dacă o amânaţi pentru altă oră, compoziţia sângelui va fi schimbată din cauza stresului.

Ora 9

Organismul receptează cel mai slab senzaţia de durere, este imun faţă de frică. Chimioterapia şi injecţiile trebuie făcute acum, căci nu vor fi complicaţii, iar datorită toleranţei sporite a organismului, şansele de vindecare cresc.

Ora 10

Este ora învăţatului, creierul este cel mai receptiv. Capacitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme este maximă. Temperatura corpului atinge punctul superior. Acum este momentul ideal pentru a pleca la drum cu maşina deoarece atenţia şi reflexele sunt sporite.

Ora 11

Corpul nostru îşi arde grăsimile. Gurmanzii pot consuma orice după pofta inimii. Cu puţin înaintea prânzului inima şi circulaţia sanguină se află în momentul lor de vârf. Evitaţi să mergeţi la un consult cardiologic pentru că medicul cardiolog vă poate pune un diagnostic greşit.

Ora 12

S-a dus deja jumătate din zi. Un pui de somn n-ar strica. Organismul este ocupat cu producerea de acizi, iar creierul nu este deloc în formă. Din cauza lipsei de oxigen trebuie să staţi în faţa unei ferestre deschise.Stomacul este singurul organ cu adevărat activ. Acesta se pregăteşte pentru a primi mâncarea şi a produce sucul gastric.

Ora 13

Scade atenţia, totul este programat pentru digestie. Este ora mesei de prânz urmată de o mică relaxare. După masa de prânz bila începe să acţioneze,digerând şi absorbind lipidele din fluxul intestinal. Cine are probleme trebuie să ia medicamentele specifice pentru a o activa.

Ora 14

Forţa vitală este foarte scăzută. Organismul trebuie să se odihnească.

Ora 15

Creierul se pune din nou în mişcare. Ne putem continua în forţă activitatea.Atenţia şi puterea de concentrare sunt în formă maximă. Dacă aveţi de lucru pentru acasă acum este momentul. Şi tot acum este momentul pentru a repeta ceea ce am invatat dimineata, în vederea păstrării pe termen lung.

Ora 16

Trezirea creierului este urmată de revitalizarea corpului, dispus să intre în funcţiune. Este ora ideală pentru un program de exerciţii fizice. Plămânii şi căile respiratorii sunt larg deschise. Faceţi o plimbare în aer liber. La această oră acţionează cel mai bine medicamentele de stomac.

Ora 17

Mâinile simt nevoia să intre în funcţiune. Oamenii de afaceri au o putere de convingere neobişnuită, pictorii fac minuni, scamatorii se simt în formă.Sportivii ştiu deja, cine se antrenează, sau concurează obţine acum cele mai bune rezultate.La acestă oră se înregistrează cele mai multe recorduri sportive.

Ora 18

Este ora activităţilor culturale. Simţurile sunt foarte ascuţie în acest moment al zilei. Papilele gustative şi simţurile olfactive receptează nuanţele cele mai fine. Este momentul de maximă activitate în ceea ce priveşte creşterea unghiilor şi a părului. Corpul este însă puţin obosit. Nervii reacţionează la durere sau furie.

Ora 19

Organismul este cel mai dispus să accepte medicamentele, iar pielea tânjeşte după îngrijire, porii pielii se deschid şi asimilează produsele cosmetice.Dar atenţie, scade tensiunea.

Ora 20

Cresc capacităţile vizuale. Este momentul să alegeţi materialele şi modelele vestimentare. Ultima masă a zilei nu trebuie luată mai târziu de ora 20, căci corpul reacţionează deja într-un ritm redus. Ficatul înregistrază o activitate intensă, astfel băuturile alcoolice fiind mai bine tolerate la acestă oră.

Ora 21

Scade temperatura corpului şi metabolismul. Nu se mai asimilează nici un aliment. Mâncarea rămâne nedigerată sau digerată pe jumătate. Doar stomacul şi ficatul mai lucrează.

Ora 22

Ficatul "trage pe dreapta". Stop fumatului, căci în pauza ce survine în funcţionarea ficatului, organismul absoarbe toată nicotina nefiltrată.

Ora 23

Începem să visăm cu ochii deschişi. De la această oră corpul se linişteşte.Nervul parasimpatic responsabil cu acest lucru reduce schimbul de substanţe,tensiunea, temperatura, activitatea cardiacă la minim. Producţia de cortisol, hormonul stresului, este oprită. Dacă vrem să ne păstrîm frumuseţea trebuie să ne culcăm la această oră pentru că acum începe procesul de regenerare a celulelor pielii.

Ora 24

După perioada maximă din activitatea sa, organismul se autoreglează la minim pe scala sa de funcţionare şi se programează "pentru mâine". Este obligatoriu ca acestă oră să ne găsească într-un somn profund.

Noaptea, între orele 2 şi 4, toate simţurile sunt în stare de inhibiţie.Este momentul catastrofelor de tot felul, a accidentelor rutiere, a naufragiilor şi a accidentelor de muncă. Între ora 3 şi 5 scade tensiunea arterială.

Însemnare predefinită, publicată automat.

E pe bune! Dincolo de erorile de gramatică sau scăpările comunicaţionale, ie-te cum arată tehnologia în slujba cetăţeanului contributor şi locatar…

Merci, mère Lo!

Însemnare predefinită, publicată automat.

Howard Gardner – Tratat de răzgândire, Ed. ALLFa, Bucureşti, 2006

Autorului i-a luat-o cu mult înainte renumele. Şi asta i se trage cel puţin de la „Teoria inteligenţelor multiple”, vârf de lance şi a pretinsei noi şcoli pedagogice de la Bucureşti.

Dar să nu divaghez… Autorul explorează un subiect simplu şi aparent neinteresant, încercând să explice întrucâtva felul în care se produc mecanismele de tip „răzgândire” (în mare parte, la nivel personal, parcă mai puţin în ceea ce priveşte reacţiile colective). Şi propune o analiză a ingredientelor puse laolaltă sau a condiţionărilor pentru o răzgândire „de succes”.

Ziceam mai sus că subiectul pare simplu. Poate pentru indivizii ce funcţionează inerţial, foarte confortabili în compania certitudinilor şi care au răspunsuri pentru orice. Celor pentru care „nimic nu mai e cum era odată”, cărora soarta le e un dumnezeu în faţa căruia nu au cum să crâcnească sau pentru care schimbarea este un compromis de neimaginat.

Cartea e drăguţică. Dar lectura nu m-a încântat! Traducerea este una dintre cele mai slabe cu care am interacţionat în ultima perioadă (termeni tehnici traduşi mot-a-mot, inflaţie de englezisme, frazare nasoală). Scrisului îi lipseşte magia şi gustul iar ilustraţiile (suficient de numeroase şi îndeajuns de expresive) nu-s parcă exploatate pe de-a-ntregul. Şi-aşa, pare mai degrabă o carte de popularizare a ştiinţei. Sau poate că nu m-a prins pe mine, cine ştie…

Şi apropo… poţi da deoparte toate justificările paradigmatice. Pentru că tot ce avem nevoie este conştienţa. Ochii deschişi şi mintea limpede. „Simţul realităţii”.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Ceva de citit. Ceva de văzut. Ceva de făcut.

Însemnare predefintă, publicată automat.

Îmi zdrăngăne mesageria instant.

- Ştii, vine TIFF la Bucureşti.

- Ştiu.

- Şi vreau să văd „Nord”.

- Bine.

- E la MŢR.

- Aham.

- E mâine seară.

- Da.

Şi m-am dus. La meţere în curte. Unde-i plin. Şi e un soi de terasă, nu-ş. Şi-acolo-şa-s mulţi reprezentanţi ai aripii tinere, specia trendy corporate intelectualis. Bravo lor!

Despre studioul „Horia Bernea” o plăcuţă agăţată la intrare zice că a fost amenajat cu bani europeni. Echilibrul precar al scaunelor şi confortul mă fac să cred că doar cu eurocenţi. Dar în fine… Se schimbă videoproiectorul, sala se umple şi gata.

Pentru subtitrarea românească, distribuitorul merită vreo 2 după ceafă: execrabilă traducere. Dar să rămân la poveste: un fost schior de performanţă ce (se) recuperează după o suferinţă interioară (fundal psihoemoţional, mai clar!) se porneşte la drum. O porneşte către fii-său de 4 ani şi (de ce nu) către mama puradelului. Iar istoria e chiar foarte simplă, pentru că (nespecific cinematografiei scandinave) epicul bate dilema existenţială şi luptele interioare ale protagonistului. În plan secund, deşi stau locului, participă la călătoria asta tot soiul de personaje, care de care mai ciudate. Şi ciudată e şi intersecţia acestor femei şi bărbaţi mai ciudaţi decât drumeţul cel ciudat (cum ar veni)!

Am râs! Omul nost’, un pic nătâng, merge spre nord dar în loc să deie de conifere trece prin păduri de foioase. Şi în loc să se înteţească viscolul, se rupe gheaţa lacului, e orbit de lumină şi peisajul se îmblânzeşte vizibil.

Însemnare predefinită, publicată automat.

De ceva vreme, experimentez. De pildă, îmi fac de lucru prin bucătărie… Iar când nu concretizez, mă salvează intervenţia de urgenţă a partenerei de proiect.

Sătulă însă, ultima dată mi-a tăiat-o scurt: „Bărbatul tot bărbat rămâne. Crezi că dacă ţi-ai făcut de cap azi noapte, acu’ primeşti răsplata, la comandă? Te grăbeşti? Trebuie să aştepţi niţel… Vreo nouă luni!

…din perspectiva barbatilor

de la Mona

Acest dictionar va cuprinde traduceri ai diversilor termeni si fraze folositi de femei in dialogul cotidian. Poate fi utilizat spre iluminare de orice barbat care are sau planuie sa aiba o prezenta de gen feminin in apropiere.

5 minute - interval de timp intre una si trei ore folosit la aranjarea parului, pensarea sprancenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul in oglinda; expresie folosita cu predilectie de ea, cand tu te grabesti la o intalnire cu ora fixa, pe care ai fost destul de tantalau sa o divulgi.

Buze rujate - o pereche de buze normale cu gust de picioare de capra, care se ia si este foarte persistent; te simti ca si cum jumatate de ora ai fi molfait numai si numai copite de la animalul mai sus amintit.

Rimel - un fel de smoala pentru gene, care se aplica cu o ustensila tirbusonoidala, prin scarmanarea fiecarui fir de geana in parte; in caz de ploaie, smoala se prelinge pana intre dinti, facand mimica faciala a ei, mult mai interesanta decat in mod normal; daca este waterproof (anti ud) nici atata bucurie nu ai.

Oglinda - dispozitiv de belit ochii in el, care reflecta gingasia si frumusetea ei, si daca nu o reflecta e vai si amar de fundul tau, ca ii scoti par alb in cap cu stilul tau de magar si o imbatranesti intr-un an cat altii-n zece; porcule!

Lacrima - unealta diabolica ce implica eliberarea de cantitati apreciabile de apa si sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o punga apoasa, cu un volum intre 1 si 2 litri, amplasata in lobul frontal al craniului; unealta este folosita fara nici o discriminare, ca argument in orice discutie contradictorie sau rugaminte.

Discutie - bazait cu o cadenta de 10.000 de cuvinte pe ora, numai pe note acute, ce intervine dupa ce ti-ai cumparat o undita, placa video, faruri noi la masina sau orice altceva de care ea nu se foloseste;

Posetuta - ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poarta cu o lejeritate herculeana, de care nu ai crede-o in stare cand iti spune pisicoasa «tati, nu ma ajuti cu painea asta, ca imi rupe mainile»; in respectivul sac fara fund se gasesc o sumedenie de dispozitive de neinteles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii in ea cand deschizi din intamplare sacul, gloss de buze, agenda goala, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu bunica care s-a daramat in 79, fiecare cu doua brelocuri, multe pixe in caz ca odata si odata are chef de scris in agenda goala, portofeluri, telefonuri, crema de maini de zi si noapte, crema de picioare de zi si noapte, crema de corp de zi si noapte, o pereche de chiloti de schimb, doua sutiene pentru urgente, mini-trusa completa de machiaj, parfum, apa de toaleta si deodorant, servetele umede si uscate, colectia de pispirici primiti de la colegele de servici, o pisica mica si un clopotel argintiu ca sa aiba pisica mica cu ce se juca.

Epilat - procedeu tehnic de defrisare a zonelor cu crestere rapida. Ca si recoltarea mararului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferentiaza prin randament, luciu si cantitate de durere emanata. Epilatul cu ceara este de departe cel mai brutal mod de a scapa de lichenii nedoriti. Se ia un litru ce ceara, topit in haurile iadului, fierbinte de indoaie aluminiul si se toarna peste biata vegetatie inocenta. Cand urletele inceteaza, inseamna ca ceara s-a intarit, cuprinzand tulpinitele florei in cauza intr-un cleste fara scapare... Dupa un moment de respiro se apuca stratul de ceara cu ambele maini si… mi se face rau numai sa povestesc despre asa ceva… si se trage cu putere… Acutele realizate in acest moment de posesoara reliefului fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umana, in schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o raza de trei kilometri.

Machiaj - proces complex prin care buzele ei devin de un rosu sclipitor si capata gust de copite de capra (a se vedea prima parte a dictionarului), sprancenele sunt pensate pana nu mai ramane nimic din ele si cum trebuie pus ceva in loc se trage o dara cu un creion moale si negru, genele sunt lungite de zici ca vor sa o apere de ploaie, ochii sunt pusi in evidenta prin zugravirea zonelor limitrofe lor in culori de papagal tropical, iar pielii ii mai creste un strat de 1 pana la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzand ce altitudinea celui mai inalt cos de pe barba.

Coafor - loc de intalnire si barfa, compus in mod obligatoriu dintr-un salon prevazut cu casti de uscat parul, cu dusuri la scaun pentru spalare, cu un miros intepator de parfum, si cu minim 2 barbati care vorbesc cu «ce faci, fato», «vai ce bine iti sta azi», «mergem diseara la balet» si care merg cu pasi mici, mici, mici, si aproape pe varfuri. Acolo isi petrec ele cateva ore in cea mai mare taina, punand urmatoarele modalitati de a-si otravi consortii, la punct, in timp ce barbatii mai sus amintiti le cauta prin cap, dan du-le sugestii de frezura, datatoare de atac de cord, sperietura sora cu moartea sau orbire brusca, barbatilor care le asteapta cuminti acasa.

Dieta - motiv pentru care nici tu nu mai poti atinge nici un fel de carne, dulciuri, grasime, paine sau produs lactat, si trebuie sa rumegi cat e ziua de lunga frunze de bananier, iarba de canada, urzici de la coltul blocului, soia, si alte alimente specifice vacilor

Regim - stare de nervozitate manifestata printr-o privire flamanda si prin clantanitul necontrolat al dintilor, care dispare doar sub privirea invidioasa a prietenelor cand le anunta triumfatoare «sunt la regim». Noroc ca nu tine prea mult.

Toc - cui care pleaca din calcai si se infinge in sol, incercand sa eleveze femeia cu cel putin jumatate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge. Tocul este extrem de util pentru o anumita categorie de barbati, asa numitii pampalai, papa-lapte, oua moi, gelatini, carora le face mai mult spatiu, acolo unde stau ei, sub papuc.

Unghii - suport pentru niste chimicale colorate si urat mirositoare care iti lipesc parul de nas si fac becurile sa fileze de fiecare data cand ea sta cu degetele de la maini si picioare raschirate in toate partile si iti cere sa o scarpini dupa ureche ( nu ma pot misca tati ca mi se strica unghiile ).

Gheare - varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii in situatii variate cum ar fi lupta pentru unica poseta ramasa la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundita de pe stoc.

Permis de conducere - bucatica de plastic trasa in tipla care atesta urmatoarele capacitati feminine:
* de a-si aranja cu succes parul in retrovizoare, in mers;
* de a apasa pe frana si ambreiaj la pornire („naiba sa o ia de masina. ce are de nu porneste?);
* de a face parcarea laterala paralel cu locul liber dintre doua masini cu 10 metri intre ele
* de a deschide portiera in botul unei masini conduse de un barbat („ati vazut cum era sa ma omoare cremenalu’?”)
Si multe altele care atesta sistemul extraordinar de crunt si exigent prin care P elibereaza permise de conducere.

Mecanica - stiinta femeii de a strange in jurul masinii stricate (pentru ca nu a schimbat uleiul, nu a pus benzina, a incercat sa porneasca cu frana de mana trasa pana au sarit bujiile, a lasat farurile aprinse („auzi de ce tipa masina de fiecare data cand ies din ea? cand ai plecat tu nu facea asa!”) sau din varii alte cauze naturale: vreo duzina de mesteri mecanici si ingineri nucleari, care mai de care mai experimentat in suptul furtunului de alimentare.

Curatenie - una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. Dupa atacurile verbale tocatoare de creieri despre cum iti arunci sosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strangi niciodata dupa tine si alte nimicuri de astea, vine consecinta cea mai dureroasa a acestui procedeu: orice lucru de care ai cat de cat nevoie sa iti fie la indemana dispare cu desavarsire si trebuie sa aduci cainele de vanatoare al vecinului pentru a-l gasi, evident ea nestiind unde l-a pus cand a facut ordine.

Lenjerie intima

In cazul cel mai fericit, doi sau trei saci cu ate de diferite marimi, unele prevazute cu volanase, dan telute, floricele, canafi, bumbi, poze cu Tweety sau Bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebra, tigru, iguana de apa dulce, una din principalele caracterisitici este compresia si elasticitatea. Compresia pentru ca cei trei saci de cartofi intra in numai patru sertarase ale dulapiorului (adica toate) de unde ies, daca te pune naiba sa-l deschizi mai tare de doua degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agatandu-se de lustra, de geam, de clanta usii, de nasul tau. Elasticitatea, pentru ca, in acelasi bikini de 2 centimetri pe care abia ti-l poti imagina pe un top model somalaez, incape si o zdrahoanca cat dulapuâ - cand vrea sa isi impresioneze sotul cum am vazut ea la Acasa TV. Se mai numesc bikini, tanga, snuri, moartea barbatilor etc…

- intr-un caz mai putin fericit, 5 saci plin varf cu material rezistent de parasuta comunista, de culoarea alba spre gri in functie de trecera timpului, cu elastic tot de parasutism, bun pentru prastie de tras in ciori deasupra depozitului de borcane al Falticeniului poarta denumirea de bodigai, barci, tafulci etc.

- in cel mai rau caz si se pare pe cale de disparitie (Slava Domnului!), una bucata metal stralucitor, grea de 5 kile, prevazuta cu lacat in sapte rotite, cu o singura cheie, tinuta in buzunarul de la spate al tatalui, nume de legenda- centura de castitate.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Aurora Liiceanu - Valurile, smintelile, păcatele. Psihologia romanilor de azi, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998

Am văzut-o în biblioteca unor prieteni, am luat-o şi mi-a ţinut companie în plimbarea de vreo oră către casă. Mergând la pas, la ceasul după-amiezii, în vreme restul pietonilor evitau omul cu nasul în carte.

Volumul are două părţi: în prima, autorul disecă reacţii la şi intervenţii în emisiunea pe care o găzduia la unul dintre primele posturi TV din deceniul trecut. Nu reuşeşte şi parcă nici nu vrea să construiască tipologii, chiar dacă analizează oameni, paradigme şi mentalităţi ce ne sunt încă familiare.

Citeam însă şi mă minunam, întrucâtva… Citeam şi încercam să imaginez chipuri dintr-o vreme pe care PARCĂ am trăit-o. Ştii, turbulenţii ani postloviluţionari… Şi nu atât de încâlciţi din raţiuni politice or sociale cât al mutaţiilor din mentalul colectiv sau la nivel de percepţie, atitudini şi comportamente ale contemporanilor. Offfff…

Nu ştiu câtă întâmplare este însă în cea de-a doua parte… Ea se întâmplă undeva în Prahova deluroasă, între munte şi câmpie, într-o comunitate dezarticulată. Şi răstignită între mirajul oraşului şi ruralul inerţial, contradictoriu. Încă… (Pentru că la vreo câteva zile de la lectură, s-a nimerit să trec prin zonă, cu treburi similare… Şi asta nu ştiu dacă e-ntâmplare!)

Sincer, cred mă aşteptam la altceva. Şi, la fel de sincer, nu ştiu de câte „sminteli” sau „păcate” poate fi vorba… Însă „resentiment”, „orgoliu”, „neputinţă”, „invidie” şi „nefericire” sunt din belşug.

http://bloguresti.blogspot.com/2009/06/radu-pascal.html

http://dulce-mahala.tapirul.net/2009/06/09/o-romanca-extraordinara/

http://dulce-mahala.tapirul.net/2009/06/08/rumania/

http://turambarr.blogspot.com/2009/06/evolution.html

http://razvan.exarhu.ro/desfiintati-parcurile-va-rog/

http://www.gandul.info/puterea-gandului/meserii-inutile-ziarist.html?4237;4560737

http://www.serbanhuidu.ro/2009/va-acuz-de-m-am-saturat-de-romania/

http://new.ablog.ro/2009-06-22/de-ce-n-o-sa-muncesc-prea-curand-in-romania.html

http://www.tufis.ro/images/blog/Winners_300.jpg

http://turambarr.blogspot.com/2009/06/mesaj-de-bun-venit.html

http://razvan.exarhu.ro/for-michael-jackson/

http://new.ablog.ro/2009-06-26/completare-la-caini-paziti-de-curci.html

http://turambarr.blogspot.com/2009/06/niagara-ajuta-romania.html