Andrei autentic
Posted by andras in Gand pentru maine... on August 31st, 2009
Ich bin ein Münchener!
Posted by andras in Recurs la Europa... on August 15th, 2009
„München te iubeşte!” Cu tot cu lungul drum al nopţii către zi şi către colţul ăsta de lume. Iar sloganul oficial chiar i se potriveşte locului!
1. Scump. O arată maşinile de castă superioară ce rulează pe şosele cât şi în magazinele marilor case de modă ce aglomerează partea centrală. Se simte în ţinuta oamenilor şi oamelor, în costumele de multe sute/mii de euro din vitrine, sau în cele pe care le poartă. Or chiar în ţoalele tradiţionale ce-s purtate cu mare mândrie, indiferent de context. În ciuda aerului select, chiar pretenţios… Şi e treaba ta cum manevrezi conotaţiile. 
2. Parisul are concurenţă! Nu ştiu cum se întâmplă că Andrei a văzut zilele-astea femei frumoase cam cât nu s-a-ntâmplat o viaţă… Femei, oameni buni! Adică ochi unde şi-au dat întâlnire cerul bavarez şi cromatica firului ierbii, picioare rumene şi motivante, fese tari şi convingătoare… 
3. Corectitudinea poetică te constrânge să recunoaşti meritele urbei: babilonie adevărată! Germană, spaniolă, italiană, graiuri slave, arabe şi (cum nu!) limba română, foarte vocală… E plin sezon turistic, căldură peste aşteptările celui mai pesimist meteorolog şi precipitaţii cu mult sub media anuală.
4. Foarte adevărat că nu condiţiile climatice reprezintă contribuţia decisivă la crearea nebuniei. Ele-s doar elemente decorative… În prim plan, neobişnuitele parcări pentru biciclete şi cei „pe 2 roţi” într-o coabitare greu de imaginat altundeva şi altcumva.
5. Adaugă aici muzica. Nici în Paris şi nici la Wien parcă nu erau atât de numeroşi trubadurii contemporani! Pe-aici, chiar şi excluzând purtătorii de acordeon sau muzicuţă, artiştii sunt prezenţi mai la tot pasul în zona centrală, prin parcuri şi în locurile cu mare afluenţă de public.
6. Locul arde! Fierbe atât agenda perioadei următoare (ditamai întâlnirea artiştilor scenei lirice mondiale, Madonna care pică şi ea pe-aici în vreo 10 zile, nu mai ştiu ce festival de teatru stradal etc.) cât şi în miez de noapte, cu bere, oameni relaxaţi ce se plimbă aşa cum ar putea-o face într-o dezirabilă normalitate diurnă.
7. Deşi centru-i suprapopulat, străzile secundare în centru sunt pustii. Lipseşte aerul de metropolă, grandoarea pe care Wien sau Paris o încorporează chiar şi în periferiile lor sordide. Şi (poate în compensare) încearcă să te momească cum se pricepe el mai bine…
CENTRUL VECHI ŞI VIU
Şi comercial, şi cultural… Nu foarte întins dar savuros din cale-afară: străduţele cu marile magazine de moda (despre care am zis deja). Apoi uliţa cu magazine sau cele cu puzderie de localuri (cu celebra Hofbrauhaus în cap de listă). Sau Viktualienmarkt (piaţa de delicatese şi teren de luptă în răzbelul simţurilor). Sau lăcaşurile de cult (dintre care Andrei sugerează cel puţin Frauenkirche, Theatinerkirche şi Peterskirche). Toate în Alstadt, inima cetăţii.
În astea trei de pe urmă te poţi aburca frumos să vezi cum ţi se întinde Münchenul la picioare deşi sunt de recomandat mai degrabă piaţa (Marienplatz), palatul şi turnul vechii primării (Rathaus) cu tot cu al său Glockenspiel.
Tot în centru şi la fel de la îndemână e Ludwigstrasse, un amestesc de Rivoli, Calea Victoriei şi Champs Elysee, ce face legătura între Maximillianeum (sediul parlamentului regional) şi un colţişor al aceluiaşi centru impunător.
Iar dacă tot eşti în zonă, poţi căsca ochii mai puţin la motivele arhitecturale şi decorative ale clădirilor (presărate din belşug pe faţade) şi poţi face o vizită la Residenz (un complex de clădiri unde principii bavarezi şi-au dus zilele vreo 400 şi ceva de ani), spaţii transformate azi într-un complex muzeal baban, cu săli de concerte, expoziţii şi o grădină (Hofgarten) cum altfel decât foarte nemţească.
În aceeaşi ordine de idei şi în materie de lucruri serioase, mergi Konigsplatz, mumă şi tată pentru clasicismul în arhitectură. Tot acolo ai Kunstareal („cartierul” muzeelor şi sursă generator de provocări). Iar dacă asta nu te prinde, fugi până la Deutsches Museum. E poate cel mai baban muzeu tehnic din lume şi-i imposibil să-i rezişti!
LUMEA BEEMVE
Deşi nu-l pasionează, Andrei a citit despre BMW Welt, despre clădirea de birouri şi uzină. Şi apoi despre muzeu. Apoi a trecut la acţiune. Şi în showroom. Nu doar un simplu magazin de prezentare al modelelor în fabricaţie ci un templu al tehnologiei în materie de tehnică şi design. Iar cele mai tari faze de aici sunt inovaţiile cu care fabricantul german taie calea concurenţei, motoarele despicate, simulatoare şi instalaţiile IT ce cronicizează afecţiunile suferinzilor de perfecţiune.
Locul nu e doar pentru dependenţii de tehnică. Mai există 2 magazine de unde poţi şi chiar ai putea să cumperi tot felul de prostii „marca” BMW, 2 chestii undeva între cafenea şi bar şi salonul ce găzduieşte noile modele ce se gătesc de intrarea în comercializare. Printre ele fiind amestecate opere de artă contemporană pe aceeaşi temă „la sfert” de cheie.
Lovitura de graţie a dat-o însă muzeul BMW. Unde nu sunt expuse doar motoare, motociclete şi (auto)vehicule din toată istoria fabricantului cât se adună poveşti şi minunăţii tehnologice. Şi crede-mă că timp de 2 ore şi n-ai să faci altceva decât să priveşti şi să înţelegi… Şi-ai mai avea nevoie de cel puţin încă o dată pe atât pentru a ceti descripţiile corespunzătoare.
STELELE NORDULUI
Lumea BMW e undeva în nordul oraşului. Chiar buză în buză cu Olympiapark. Şi aici iar e de povestit…
Ăsta e un fel de două feluri. Oricum ai ieşi din staţia de metrou, te trăsnesc în moalele capului formele năzdrăvane ale posesiunilor BMW. Iar după aceea Olympiaturm (poate unul dintre cele mai celebre turnuri de televiziune ale lumii). Şi formele năzdrăvane ale Olympiastadium. Sau ale Olympiahalle. Sau restul… Mascate de verdele ce domină împrejmuirile, cu tot cu parcul de distracţii sau cu toate ispitele ce se asociază cu locurile de câştigare a timpului liber sau a pierdere a sufletului… 
VERDE CRUD, PUR ŞI DUR
Înainte de a se urni încoace, unul dintre primele lucruri pe care le-a aflat Andrei despre capitala Bavariei este că ocupă primul loc în clasamentele privitoare la calitatea vieţii în Germania. În acelaşi timp, se află undeva în top 10 al celor mai scumpe oraşe europene. Şi toate astea sunt întrucâtva de înţeles!
Deşi Alpii sunt la cel puţin 75 de km distanţă, aerul e impecabil: pur şi curat. Poate şi datorită traficului auto nesemnificativ dar mai degrabă verdelui insidios. Pentru că, deşi culorile oficiale sunt alb şi albastru, în München asta e culoarea dominantă.
Iar pe lângă Olympiapark şi Hofgarten, de mare atracţie este Englischer Garten, un parc dintr-ăla european sadea. Cu oamenii care vin la picnic cu miile, întinşi la bronzat (mai mult sau mai puţin îmbrăcaţi) sub soarele de august. Cu alei care pietruite, care asflatate. Cu ciclişti şi cicliste, caleşti şi alte mijloace de transport „ecologice”. Sau cu bărcuţe pe lac. Cu terase pline ochi de popor. Cu mai puţine bănci (fireşte!), cu o pagodă chinezească într-o parte, cu un colţişor japonez în alta şi (printre altele) cu un locşor unde pasionaţii de surf şi plăcile lor se pot arunca în/pe valuri.
Dar cireaşa de pe tort este Nymphenburg Palace, fosta reşedinţă de vară a domnitorilor Bavariei. Iar aici, pe lângă palatul propriu zis (astăzi gazdă a mai multe muzee), m-a răpit domeniul princiar: ceva între un parc şi o pădure cu alei pietruite, cu bălţi şi canale pline de peşte (aha, crapi la 1 metru) ce mişună printre egrete, pescăruşi, lişiţe, raţe şi gâşte sălbatice. Şi miri, şi oameni ce aleargă, şi inspiraţie, şi zgomotul departe…
PERFECT NEMŢESC
Metroul. Sau transportul public.
Reţeaua din zona 0 („innerstadt”) e departe de dimensiunile celei pariziene. Liniile de tramvai nu-s foarte multe iar cele de autobuz aşijderea. Metroul şi trenurile regionale fac legea!
De exemplu, sunt multicele staţiile unde există interconectări. Iar dintre astea, sunt foarte multe cele unde conexiunile se fac la acelaşi peron, fără a mai fi nevoie de transfer. Iar atunci când se întâmplă să fie nevoie de trecerea de la un terminal la altul, atunci poţi fi sigur că, dacă celălalt mijloc de transport este deja acolo, nu va pleca din staţie fără ca toţi pasagerii să fie înăuntru.
A doua poveste ţine de infrastructură. Există cel puţin două puncte (Ostbahnhof şi Hauptbahnhof) unde care sunt noduri de acces pentru toate mijloacele de acces (tramvai, autobuz, metrou de suprafaţă şi subteran). Toate coordonate impecabil, cum altfel?! Distanţa dintre ele este de vreo 5 staţii unde au trasee comune ambele tipuri de metrou, asigurându-se un tranzit perfect al zonei centrale. Şi cu titlu informativ, în maximum o oră poate fi parcurse distanţele între cele mai depărtate puncte de pe harta zonei 0!
Şi fireşte că toate circulă până târziu/devreme…
IDEI DE-A GATA
a. În metrou, pe fiecare peron, e cel puţin o trusă medicală de urgenţă. Andrei n-ar fi băgat-o de seamă dacă nu s-ar fi chiorât câteva secunde la defibrilatorul foarte la vedere…
b. A trecut mult de faza cu teancul de ziare pe care proprietarului chioşcului de ziare de la Viena îl găsea neatins pe prag. La Münich ziarele sunt puse în nişte cutii de plastic, cu autoservire. Şi (dacă vrei?!) laşi şi contravaloarea produsului, într-un soi de puşculiţă.
c. La o distanţă rezonabilă de perimetrul unde se execută lucrări de construcţie sau amenajări există un soi de schelă. Avertizează trecătorii (în special conducătorii auto ce ajung în zonă) despre poveste…
FABRICAT ÎN ROMÂNIA
I. În Englischer Garten, un nene acordeoneşte. Potpuriu de piese populare româneşti. Numai româneşti! Trecătorii îşi văd de ale lor…
II. În Ostbahnhof, grup numeros de indivizi între 20 şi 60 de ani. Prea numeros să fie localnici, cu hainele cumplit de neadecvate pentru a fi europeni. Prea gălăgioşi pentru a fi nu fi români.
III. Chiar dacă ştie că nu e în Franţa, Andrei continuă să treacă pe roşu (ca pieton). Pe Innsbrucker Ring face la fel un şofer ce apoi virează stânga. Identitatea sau originea etnică sunt necunoscute însă în numărul de înmatriculare „de Germania” scrie clar: „RO”…
CONCLUZIA?
Andrei e aici de trei zile şi un pic. Stă într-un cartier cuminte, cu blocuri cochete (de o parte) şi case minione (de cealaltă), la 15 minute de centrul-centru (de la uşă până la ieşirea din staţia de metrou). La vreo 10 minute de mers pe jos de L*&l, la alte 10’ de un magazin exclusiv cu produse est-europene şi ruseşti. Şi fix peste drum e un parc cu pistă de atletism, piscină, mese de tenis şi restul dotărilor necesare.
Nu s-a putut abţine însă şi a umblat deja prin cartierele selecte ale oraşului (ceva de genul „Primăverii” sau „Cotroceni” însă la o scară infinit mai mare). Şi cred că inspirat de tandreţea străzilor pustii, a început să se descurce cu limba asta ce altădată i se părea cumplită. Şi mai crede că-ar putea supravieţui…
Pentru că, de la o vreme, întoarcerile-s din ce în ce mai grele. Şi mai puţine… Şi prea puţin posibile!
Însemnare predefinită, publicată automat.
Cuvinte cheie: turism, traseu, calatorie, impresii, ganduri, recomandari, descriere, sugestie, sfat, plimbare
Motivul, cauza şi scopul
Posted by andras in Ctrl+Alt+Del... on August 10th, 2009
http://www.wmitchell.com. Şi http://www.timetostand.com/.
Fără (alte) cuvinte…
Însemnare predefinită, publicată automat.
Împreună
Posted by andras in Mintile care nu e... on August 8th, 2009
O dată:
Our ego focuses on how we are different from the rest of the world. Our soul lives when we experience how we are the same.
Any time you separate yourself from other people or from situations, you know your personality is in control. At such times, shift your perspective to build connection and you will move into soul.
As our picture of life becomes larger, more things make sense and we have a greater playing field for life to unfold - naturally.
Şi-ncă dată:
There is a big difference between "giving" and "sacrificing". Giving from a heart that is overflowing feels so good. Sacrificing doesn't feel good.
One emits a signal of more than enough. The other emits a signal of lack.
One feels good, the other doesn't feel good.
Sacrifice will eventually leads to resentment. Giving from your heart is one of the most joyful things you can do and the law of attraction will increase what you give and what you get. And you can feel the difference.
Însemnare predefinită, publicată automat.
Cuvinte cheie: gand, reflectie, inspiratie, meditatie, diferenta, atitudine, clarificare, concepte, comunicare, exprimare, expresie
Tandem perfect
Posted by andras in Cioburi de suflet... on August 7th, 2009
Însemnare predefinită, publicată automat.
Cuvinte cheie: clip, video, atitudine, motivare, sensibil, uimitor, efort, vointa, model
България
Posted by andras in Indiscretii... on August 3rd, 2009
Mesajul a fost clar iar prescripţia aşijderea: „Sud. Soare, apă şi linişte. E tot ce-ţi trebuie şi-i singura opţiune!” Şi-o experienţă de ţinut minte…
- Au bulgarii cerşetori? Fie i-au trimis peste Dunăre, în nord, fie i-au cules şi i-au ascuns bine. Încă mă gândesc de-am văzut astfel de exemplare pe străzi…
- Ia ghici cine sunt cei mai prezenţi şi mai vocali dintre turiştii străini? Nestatistic, fireşte… Cam peste tot, aş putea spune.
- În 5 ani, litoralul „nostru” va fi praştie! Nu doar că în momentul de faţă staţiunile bulgăreşti (cu plaje ceva mai sărmane decât cele româneşti – mai înguste, mai mici, nisip inferior calitativ) arată infinit mai bine dar mi-am permis o plimbare în zona costieră aparent inaccesibilă, unde au răsărit precum ciupercile după ploaie complexe hoteliere de 4-5 stele cu mii de locuri de cazare. În loc sterp, acolo unde erau buruieni şi tufişuri, sunt acum piscine şi terenuri de golf sau tenis, porturi de mici dimensiuni şi facilităţi complexe, linişte şi sălbăticie…
- Era un banc odată: „A fost frumos în concediu, n-a plouat decât de 2 ori într-o săptămână. O dată 4 şi a doua oara 3 zile…” Dar dincolo de condiţiile meteo, am văzut echipajele de la salubrizare în stradă imediat ce s-au închis zăgazurile cerurilor, încercând să limite proporţiile diluviului: curăţarea carosabilului de nisip şi pietriş, desfundarea gurilor de colmatare şi degajarea scurgerilor pluviale, toaletarea urbană post calamitate. Totul, foarte operativ.
- Într-un mediu atât de multicultural, poate că cea mai consistentă sursă de amuzament sunt traducerile. E criminal să foloseşti meniul ca un interlinear sau doar să savurezi denumiri de produse, feluri de mâncare sau ordinea cuvintelor în propoziţie/frază…
- Gazdele bulgare, indiferent de statut, chiar fac eforturi să supravieţuiască marketingului contemporan. Foarte multe indicaţii rutiere în română, enorm de multe alte înscrisuri în aceeaşi limbă română sau engleză şi germană. Şi aproape toate unităţile din alimentaţia publică au meniuri şi liste de preţuri în română sau lei. Nu mai vorbesc de taximetrişti, şoferi etc.… Nagyon multikulturális!
- Surpriza cea mare nu vine însă de aici. Ci dintr-un foarte neaşteptat produs pe care România îl exportă la sud de Dunăre: muzica. 3 din Top 5 în clasamentele muzicii uşoare erau ale artiştilor români, cel puţin 1 din 5 şlagăre difuzate de staţiile radio sunt producţii „de-ale noastre” iar autohtonii fredonează extrem de senini/senine refrenele de inspiraţie daco-romană.
Şi n-am cum să uit câteva pufoşenii…
- Ştii grafia chirilică? Crezi că ştii ce-ar putea însemna „Pесторант”? Ei bine, nu… nici pe departe! Relaxează-te, uită de lumea academică şi de „rectorat”. Pentru că-i doar „restaurant”…
- M-am înturnat într-un rând să recuperez ceva dintre lucru. Şi-ar fi fost culmea ca reprezentanta sexului foarte frumos şi sănătos
, rămasă pe trotuar, să fie ratată de către participanţii la trafic. Prima a fost chiar o maşină cu numere de Dolj, ai cărei ocupanţi au întrebat habar n-am ce, în bulgăreşte. De la distanţă-i fac semn tinerei să speculeze momentul şi să fie generoasă cu explicaţiile… Mândra însă e inocentă: „I’m really sorry but I don’t understand…” 
- Eram cât pe ce să spun că bulgarii nu le prea au cu orătăniile: fără ciori, fără porumbei, fără pescăruşi. Din ăştia de pe urmă, vizibili cam câte unul pe azi. Am descoperit însă câteva exemplare într-o seară, undeva pe dig. Mai mult ca sigur că îşi distribuiau rolurile şi amplasamentele de lucru pentru ziua următoare.
Însemnare predefinită, publicată automat.
Cuvinte cheie: calatorie, turism, transport, vacanta, concediu, tratament, cura, medicament, impresii, ganduri, recomandare
Pur şi simplu
Posted by andras in Gand pentru maine... on August 2nd, 2009
Însemnare predefinită, publicată automat.
Cuvinte cheie: actiune, solidaritate, ajutor, viata, atitudine, miraculos, incredibil, video, clip
Igienă intrapersonală
Posted by andras in Indiscretii... on August 1st, 2009
Ieri am strâns toate adresele de la care-mi vin oferte comerciale, materiale publicitare sau scrisori informative despre produse şi servicii. Toate! Chiar şi de pe listele de maxim interes, cele la care m-am abonat voluntar şi pe care le urmăream cu cea mai mare atenţie…
La fel am făcut şi cu listele sau grupurile de discuţii. Şi n-a contat câtuşi de puţin că e vorba despre canalele de informare/comunicare profesională, de foste găşti din care-am făcut parte sau de alte întreprinderi în care-am fost implicat.
Urmează fluxurile care vin pe agregatoarele de ştiri şi listele de adrese din agendă. Cu interes sporit pentru cele fără de reacţie în ultimii doi ani.
Nivel 0 de poluare!
Însemnare predefinită, publicată automat.
Cuvinte cheie: intamplare, eveniment, relatare, atitudine, internet, comunicare, securitate, emotii, pozitivism, igiena
