Asta e tare! Unul dintre amici mi-a trimis povestea următoare, vizavi de discriminările cu substanţă etnică. Iar după ce am citit tot mi-am dat seama că poate fi valabil la fel de bine si in cazul majoritarilor autohtoni…

Stii ca romanii platesc mai nou cu cardul. Noi tiganii umblam cu teancul de bancnote dupa noi. E insa de moarte cand trebuie sa platim chestii care costa putin. Sa vezi atunci ce ne scuturam buzunarele sau cum ii trimitem pe puradei la masina sa scurme prin torpedou pentru monede…

Uite, Titanicul… Daca era vorba de tigani, nici nu se mai faceau filmul. Unde ai auzit tu sa moara 2000 de romi in acelasi timp? Tiganii nici nu stiu sa inoate… Dar ar fi venit ei cu idei, n-ai cum sa ineci 2000 de tigani!

Tot in filmul ala, ai vazut o chestie? Orchestra canta in timp ce nava se scufunda! Cine crezi tu ca ar fi stat acolo cu nava scufundandu-se? „Baga-mi-as… Hai s-o stergem! Fumeie, haida Scoate dracului statia din priza pana nu se curenteaza careva.”

Nu poti sa ineci tigani, noi suntem creativi. Am fi intors mesele cu capu-n jos, am fi sarit in ele, am fi deschis o fata de masa si-am fi lasat sa intre aerul… faceam noi ceva.

E bine ca au bani romanii, ca ei nu-s in stare sa se descurce fara. Noi suntem obisnuiti! Cerem imprumuturi pe numele copiiilor, mai punem de o alocatie…

Offf, e nasol sa n-ai bani. Sarbatorile sunt naspa rau!

Mda, exista discriminare. Iar oamenii se comporta de parca n-ar fi rasisti. Ei stiu exact ce sa zica sa nu para ca discrimineaza! In fata altora zic ce trebuie dar ajung acasa si zic o gramada de magarii. De asta cred ca fiecare ar trebui sa spuna ce gandesc.

Nu m-am suparat Basescu cand a injurat tiganii. Ai vazut insa cine s-a basicat? Oengistii…

Iar scuzele sunt si mai tampite! Cand se scuza, romanii zic acelasi lucru : „Eu nu discriminez, am prieteni tigani. Si au fost la mine-n casa cel putin 4 tigani anul asta…” Dar eu zic ca daca stii cati tigani au fost la tine in casa, esti rasist. Ce faci ii numeri?”

Sau mai aud pe altii ca zic: „Tiganii arunca gunoaie pe strada.” Bai, ma lasi? Ce sa faca? Ai vazut tu tigan care sa arunce ceva? Nu frate, noi adunam…

Suntem diferiti, nu-i nimic rau in asta. De exemplu, romanii cica sunt anorexici sau bulimici. WTF? „Sunt prea grasa. Vreau sa slabesc… Nu mai mananc!” Mare branza sa nu mai mananci… Noua ni se intampla adesea.

Negrii devin anorexici din greseala.Din cauza ca a fost vreunul concediat.

Noua nu ne trebuie senzatii tari, e destul de greu sa fi tigan sa facem lucruri normale.

Isus era negru, si la fel si apostolii. 12 romani nu urmaresc un tigan decat daca sunt politai sau daca vor sa-l linseze.

Romanii au mai nou carduri. E simplu! Noi asteptam salariul…

Cumpara orice cu cardul, inclusiv bilete la meci, la film sau la spectacol. Apoi vin devreme, sa nu cumva sa le ocupe cineva locul.

Romanii spera. Asta e! Au sperante mari… Tiganii nu spera, ei doresc si gata.

Asa-s ei, mai impulsivi. Si d-aia nici nu primesc tot ce vor. De exemplu, un sef de stat sau un prim-ministru tigan adeverat.

Dar sa sa fim seriosi, ministri tiganii nu s-ar descurca. Gandeste-te ca tara ar avea nevoie de niste miliarde de euro. Ar fi o presiune prea mare… Sau ca ar exista datorii mari la buget. Imi si imaginez cum s-ar targui: „N-am, bai. Zi-le sa ma amane nitel. Nu vor un cec fals?”

Tot aud la stiri despre oameni care mor in accidente de tot felul. 2, 9, deodata. Si e normal sa fie romani. Niciodata nu vei auzi ca-s tigani… Noi fugim! Fugim cand vedem pe altcineva ca fuge. Nu intrebam de ce fugim, n-avem nevoie sa stim motivul, n-avem nevoie de coordonator sa fugim „organizat”. Daca eu sunt cu tine si tu incepi sa fugi, o iau si eu la sanatoasa. Asa merge treaba. Cand ne oprim din fugit o sa aflu eu de ce fugeam. Si cand esti intr-un grup, numa' vezi ca o ia cate unu' dintr-o data la fuga.

Daca cineva ar lua-o acum la fuga, ar fi vreo 7-8 dintre voi gata sa intrebe de ce fug aia. Altii, tot romani, s-ar duce exact inspre necaz: "Ce puii mei se intampla acolo?"

Ai fost vreodata la o nunta tiganeasca? Ati vazut doi oameni din ghetou ce se iubesc si vor sa se casatoreasca?

E o priveliste inspaimantatoare! Mireasa vine spre altar sau… ma rog… pe acolo, toata lumea are haine lucioase. Domnisoarele de onoare nu au flori dar au seminte de floarea soarelui. Oamenii iau semintele de pe jos si le mananca: „Asta-i nunta marfa!” Si tot asa, pun mana si iau tot ce le prinde in mana.

Am fost la un film despre rachete si nave spatiale, ceva nou. Dar nu mi-a placut! Tiganilor nu le place treaba asta cu universul. Romanilor poate… Spera (asa, tii minte, da?) sa plece si sa scape de noi, lasandu-ne aici pe Pamant.

Dar asta n-o sa se intampla ca o sa venim dupa voi… De la cine mai cersim? Nooooo, vom fi in spatele vostru cu rablele noastre sau cu caruta. Si-n loc de lumina de semnalizare ne-om pune un numar dintr-ala pe care-l jupuim de pe aeronava…

Daca te cauta romanii pentru alte chestii decat impozitele, sa se rafuiasca cu tine sau sa-ti aduca ceva (din mila), atunci esti tare. Ai succes. Esti cineva!

Noi ne crestem copiii fara teama. Pana la 1 an! Dupa-aia ai voie sa-l lovesti. Incepe sa vorbeasca, stie sa-ti raspunda la intrebari deci e suficient de mare ca sa si-o ia…

De fapt nu copiii sunt de vina, noi suntem. Suntem niste parinti fatalai daca nu le dam peste bot!

Numai noi mergem la serviciu (daca avem) si-i spunem sefului ce nu avem chef sa facem. „Nu fac nimic. Nu ma enerva azi ca n-am venit aici sa lucrez. Sunt obosit, fiu-miu a fost ridicat de sticleti. M-am saturat!”"

Dar imi plac romanii. Ei fac lucrurile altfel… Cand merg in pauza de masa, isi mananca sandvisul cu branza, isi beau ceaiul si se intorc la treaba. Nu ca ai nostri! Cand facem pauza, pai noi asta facem: pauza. Adica nimic!

Ai intrebat romanii cum castiga bani? Iti vor da denumiri fistichii pentru slujbele lor… Tiganii nici macar nu-s in stare sa le pronunte corect d-apai sa si munceasca la ele.

Relatam aici cum m-am apucat să strâng toate adresele de la care-mi vin oferte comerciale, materiale publicitare sau scrisori informative despre produse şi servicii. Despre cum am puricat listele de discuţii (inclusiv cele la care m-am abonat voluntar şi pe care le urmăream cu cea mai mare atenţie şi interes), canale de informare/comunicare profesională, foste găşti din care-am făcut parte sau alte întreprinderi în care-am fost implicat. Au urmat contactele din agende, adrese de email şi numere de telefon. Şi fluxurile care vin pe agregatoarele de ştiri, până am redus cu circa 90% distractorii din clasa „info”, „opinii” „sporovăială”.

Am câştigat în primul rând, timp. Undeva între 60 şi 100 de minute, în fiecare zi. Pe care încerc să le consum cumva, uneori făcându-mi timp să mă plictisesc… Iar în urma unui astfel de plictis crunt, m-a pălit străluminarea. Şi una dintre cele mai zdravene revelaţii posibile… Despre care n-am să vorbesc însă pe care tocmai o trăiesc!

Din când în când, şi pe-aici, pe blog…

E de preferat să-ţi faci timp să citeşti asta…

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm?cfnl=

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6123968-urta-cand-romnia-transforma-intr-tara-frumoasa.htm

Ultimele comentarii din blog au fost la însemnarea asta. Grămezi! Şi nu dintre cele mai rafinate… Aşa că am dat „delete” într-o veselie.

Dar dacă chiar te-nteresează răspunsul, află că nu-s opţiuni. Nu prea ai ce să faci, n-ai cum „să dai”… Iar după felul în care evoluează lucrurile, eu sunt cel ce te găseşte!

Am crezut că am admiratori secreţi. Apoi mi-am dat seama că, după comportamentele profund patologice, ar trebui să mă gândesc la unul singur. Şi să iau în calcul nişte discriminări de gen!

N-am uitat însă că am ales să nu acord atenţie glumelor îndoielnice, să nu dau doi bani pe mucegaiuri şi nici să nu caut cauzele sau sursele poluării. Pacea interioară e cea mai importantă iar buna dispoziţie la fel de preţioasă. Şi n-aş fi scris nimic aici dacă n-aş fi aflat că (mai nou) membri şi foşti membri ai fan-clubului sunt luaţi pe sus de câte un „număr privat”, de foarte multe apeluri scurte ce provin de la numere complet necunoscute sau de prin ţări „calde”. Sau de alte faze ce se-ntâmplă prin mesageria instant sau e-mail.

Să fie însă primit! În numele tatălui, al fiului şi a adresei de IP (foarte la îndemână). Şi a datelor înregistrate de către operatorul de comunicaţii mobile (săru-mâna!), foarte uşor de obţinut când ştii ce, cum şi cui să ceri.

În termeni comuni, gândind la context şi la istorii bine dosite, cuvântul ce-ar putea descrie tabloul de mai sus e unul dintre cele mai dure ale limbii române. În termeni clinici, simptomele-s ale unui suflet cu o acută nevoie de vindecare… Şi cu asta în minte, trecând de perplexitatea, dezamăgirea şi amărăciunea momentului, scriu aici ceea ce urmează:

„Omului îi poţi lua cu forţa orice. Dar nu-i poţi da nimic cu forţa…” zice o vorbă pe care am auzit-o acum ceva vreme şi pe care încerc să o înţeleg.

Am avut de ales între a te „lua la mişto” (reacţie foarte firească, indiferent de condiţii), a te ignora în continuare (aşa după cum am procedat atâta timp) sau (poate) să fiu de folos.

Admit că nu reuşesc să descifrez sentimentele asociate nefericirii şi că îmi este greu să accept situaţia asta, de ce şi pentru ce persişti în efortul tău temerar. Îmi dau seama însă că toate cele care se întâmplă acum sunt cicatrice ale unor răniri profunde şi a unei (g)rele suferinţe, ce caută cumva să iasă la lumină. Înţelegând asta, nu pot să judec… Şi îmi alătur toată compasiunea speranţei de alinare!

[Actualizare 24/09/2009]

Când ştii ce, cum şi cui să ceri, poţi obţine aproape orice… Consecinţă a unui foarte nefericit concurs de împrejurări, am avut azi acces la datele înregistrate de către operatorul de comunicaţii mobile.

Şi nu mai ştiu ce să spun… Iniţial am rămas perplex, acum sunt doar foarte dezamăgit. Cred însă în cele scrise cursiv, mai sus. Cu şi mai multă convingere!

[Reactualizare 15/11/2009]

E… distractiv!? Mă întreb acum ce urmează după proferarea de injurii, ameninţări, apelarea cu număr necunoscut, trimiterea de SMS-uri oarbe, e-carduri şi atacuri informatice. Măcar să fie niţel mai creative, dacă tot epuizează registrul negurii interne!

Oare de ce se chinuie să ne arate unii dintre contemporani întunecimea sufletului lor? Oare nu obosesc?