Aşa, şi? Vive la France!

Noiembrie 2009.

AFI Palace, Cotroceni Park. Nu mai ştiu în care dintre magazine…

Doar ce-am aflat un alt exemplu de export românesc: http://www.trilulilu.ro/avamonro/f7ab3c45679711

Băiatu’ ăsta nu e genul meu defel. Însă nu încetează a mă surprinde!

Azi m-am amuzat cu http://bataiosu.wordpress.com. E demenţial!

Apoi m-am întors în realitate şi-am ieşit niţel la aer. Şi-am băgat de seamă panotajul stradal. Sau cum cum se pierd alegerile pe mâna meseriaşilor între-ale afişajului electoral:

Zvon „pe surse”: RATB intenţionează să retragă din circulaţie biletele tradiţionale, de hârtie. Singura opţiune, cardul magnetic.

Hmm… Parţial, înţeleg. E mai uşor de prins contravenientul. Nu are omul cardul validat, l-ai încălţat şi gata. Nu mai ţine scuza că n-am găsit deschis, că alea-alea… Trebuie să fii prevăzător, să ai portofelul electronic plin. Dar de aici încolo treaba nu-i deloc roz!

1. Din câte ştiu şi am văzut cu picioarele ochilor mei, Bucureştiul ar fi singurul pretins mare oraş european fără bilete individuale. Trec aici peste faptul că, în dorinţa de reducere a costurilor, operatorul de transport se mândreşte cu nişte bucăţele de hârtie pe post de tichete şi un sistem primitiv de taxare, fără cel mai mic standard de securiate.

2. Nu mai vorbesc aici despre controlori care încă sunt în exerciţiul funcţiunii la 20h30 sau chiar după 21h00, când cele mai multe dintre punctele de vânzare sunt închise. (Bine, nu discut aici despre selecţia arbitrară a celor verificaţi sau despre indulgenţa/exigenţa variabilă, la fel de contextuală!)

3. Dacă tot e vorba de dificultăţi economice, de reducere autentică a costurilor şi de creşterea operativităţii, de ce nu avem automate de tichete? Fireşti într-un oraş civilizat…

4. Categoric, e mult mai operativ cu vinderea biletelor. Durează secunde bune achiziţionarea biletului, mai ales în condiţii de timp constrângător, la viteză.

5. E mult mai comod să îţi cumperi un bilet sau două, în caz de nevoie, decât să umbli cu cardul după tine, în permanenţă. Aşa cum nu fac toţi…

6. Ce faci cu străinul sau vizitatorul în Bucureşti? Îl pui „să-şi scoată” card pentru câteva zile? Lasă, că va întâlni drăgălaşi care au pierdut sau le-a fost furat abonamentul şi-i vor povesti istorii imposibile…

7. Nu comentez nici despre cititoarele de carduri prost gândite, urâte şi prost plasate… Ce faci când e autobuzul plin?

Sincer? Şmecheraşi vor exista întotdeauna. Iar cel ce fentează sistemul acum din plăcere nu are nici un motiv să renunţe în viitor.

RATB-ul are bube enorme şi dureroase la nivel de management, de funcţionare şi de selecţie a personalului specializat (v. şoferii)… Şi mă opresc aici! Dar e specific românesc, probabil, ca în loc de a rezolva o problemă să creeze multe altele în loc…